8 definiții pentru negativ (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

negativ, ~ă [At: ASACHI, ALGHEBRA, 7r/15 / Pl: ~i, ~e / E: lat negativus, fr négatif, ger negativ] 1 a (Mat; d. valori numerice) Care este mai mic decât zero. 2 a (Mat; d. valori numerice) Care se notează în scris cu semnul minus. 3 a (Mat: îs) Semn ~ Semn minus folosit pentru notarea numerelor negative (1). 4 a (D. electricitate) Care apare la anodul unui element generator electronic. 5-6 a, av (Îoc afirmativ) Care exprimă o negare1 (1). 7 a Care are sau conferă un sens de negare1 (1). 8 a Care exprimă un refuz. 9 sf (Nob) Unitate lingvistică cu ajutorul căreia se neagă ideea exprimată de o propoziție sau de una dintre părțile ei. 10 a (Îoc pozitiv) Lipsit de însușiri bune, de calități Si: rău. 11 a Care nu se recomandă. 12 a Care produce rău. 13-14 a, av (Care este) periculos. 15 a (Chm, Blg; d. unele reacții ale anticorpilor) Care nu se produce în prezența antigenului, sub influența și în prezența căruia a luat naștere. 16 a (D. analize medicale) Care infirmă prezența în organism a unui agent patogen. 17 a (Log; d. judecăți) Care enunță lipsa apartenenței însușirii exprimate de predicat la obiectul exprimat de subiect. 18 a Ostil progresului. 19 a (Pex) Distructiv. 20 sn Imagine obținută pe un material fotografic (film, hârtie etc.) la care distribuția luminii și a umbrei este inversă în raport cu cea reală. 21 sn (Pex) Placă, film sau hârtie fotografică pe care s-a obținut negativul (20). 22 sn (Tip) Literă albă imprimată pe un fond închis.

NEGATÍV, -Ă, negativi, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Care exprimă o negare sau un refuz, care neagă ceva. 2. Lipsit de însușiri bune, de calități, rău; care produce rău, care este periculos. 3. (Despre numere, mărimi scalare etc.) Care este mai mic decât zero (sau egal cu zero); care se notează în scris cu semnul minus. 4. (Despre electricitate, sarcini electrice) Care apare la anodul unui element generator electrochimic. II. S. n. Imagine fotografică obținută pe un material (film, hârtie etc.), la care distribuția luminii și a umbrei este inversă în raport cu cea reală; p. ext. placă, film sau hârtie fotografică pe care s-a obținut o asemenea imagine. – Din it. negativo, lat. negativus, fr. negatif, germ. negativ.

NEGATÍV, -Ă, negativi, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Care exprimă o negare sau un refuz, care neagă ceva. 2. Lipsit de însușiri bune, de calități, rău; care produce rău, care este periculos. 3. (Despre numere, mărimi scalare etc.) Care este mai mic decât zero (sau egal cu zero); care se notează în scris cu semnul minus. 4. (Despre electricitate, sarcini electrice) Care apare la anodul unui element generator electrochimic. II. S. n. Imagine fotografică obținută pe un material (film, hârtie etc.), la care distribuția luminii și a umbrei este inversă în raport cu cea reală; p. ext. placă, film sau hârtie fotografică pe care s-a obținut o asemenea imagine. – Din it. negativo, lat. negativus, fr. negatif, germ. negativ.

NEGATÍV1, negative, s. n. Imaginea unui obiect pe un material fotografic impresionat, developată și fixată, la care distribuția luminii și a umbrei este inversă în raport cu cea reală; p. ext. placă, film sau hîrtie fotografică pe care s-a obținut o asemenea imagine.

NEGATÍV, -Ă adj. 1. (op. pozitiv) Care neagă, care tăgăduiește ceva. 2. Care reprezintă o negație. ♦ (Log.; despre judecăți) Care enunță lipsa apartenenței însușirii exprimate de predicat la obiectul exprimat de subiect. ♦ Ostil progresului; distructiv. 3. (Despre numere) Mai mic decât zero. // s.n. 1. Imagine obținută prin expunerea la lumină, developarea și fixarea unei varietăți de material fotografic fotosensibil, caracterizată prin redarea inversată a tonurilor și a laturilor subiectului fotografiat; (p. ext.) hârtie fotografică, placă, film care conține o astfel de imagine. 2. (Poligr.) Literă albă pe fond închis. [< lat. negativus, cf. fr. négatif].

NEGATÍV, -Ă I. adj. 1. care neagă, tăgăduiește ceva. 2. care reprezintă o negație. ◊ (log.; despre judecăți) care enunță lipsa apartenenței însușirii exprimate de predicat la obiectul exprimat de subiect. ◊ ostil progresului; distructiv. 3. (despre numere) mai mic decât zero. II. s. n. 1. imagine obținută pe un material fotosensibil, prin redarea inversată a tonurilor și a laturilor subiectului fotografiat. 2. (poligr.) literă albă pe fond închis. (< fr. négatif, lat. negativus, germ. negativ)

NEGATÍV1 n. 1) Imagine fotografică în care distribuția luminii și a umbrei este inversă celei reale. 2) Material fotografic pe care s-a obținut o astfel de imagine. /<it. negativo, lat. negativus, fr. négatif, germ. Negativ


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

negatív2 s. n., pl. negatíve

negatív s. n., pl. negatíve

Intrare: negativ (s.n.)
negativ2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • negativ
  • negativul
  • negativu‑
plural
  • negative
  • negativele
genitiv-dativ singular
  • negativ
  • negativului
plural
  • negative
  • negativelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

negativ (s.n.)

  • 1. Imagine fotografică obținută pe un material (film, hârtie etc.), la care distribuția luminii și a umbrei este inversă în raport cu cea reală.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. prin extensiune Placă, film sau hârtie fotografică pe care s-a obținut o asemenea imagine.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. poligrafie Literă albă pe fond închis.
    surse: DN

etimologie: