3 intrări

Articole pe această temă:

38 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cărunțí v [At: DA / Pzi: ~țésc / E: cărunt] (Înv) A încărunți.

CĂRUNȚÍ, cărunțesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A încărunți. [Var.: căruntá vb. I] – Din cărunt.

CĂRUNȚÍ, cărunțesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A încărunți. [Var.: căruntá vb. I] – Din cărunt.

CĂRUNȚÍ vb. IV v. încărunți.

CĂRUNȚÍ vb. IV. v. încărunți.

cărunțì v. a (se) face cărunt, a începe părul s’albească.

cărúnt, ~ă [At: VARLAAM, C. 86 / V: (reg) cănúnt / Pl: ~nți, ~e / E: ml canutus] 1 a (D. păr, barbă, mustață) Care a început să albească Si: alb, albit. 2 a (D. oameni) Care are fire de păr alb. 3 a (Înv; poetic) Bătrân. 4 a (Înv; poetic) Vechi. 5 sm Rasă de câine (cu părul cenușiu).

cărunta vi [At: DA / Pzi: ~tez / E: cărunți css] (Înv) A încărunți.

căruntí vi vz cărunți

încărunți vi [At: GORJAN, H. IV, 121 / Pzi: esc / E: în- + cărunt] 1 (D. păr) A deveni cărunt. 2 (D. persoane) A începe să albească la păr. 3 (Pex; d. persoane) A îmbătrâni.

CĂRÚNT, -Ă, cărunți, -te, adj. (Despre păr, barbă, mustață) Care a început să albească; alb, albit. ♦ (Despre oameni) Care are fire de păr alb. – Lat. canutus. corectată

CĂRÚNT, -Ă, cărunți, -te, adj. (Despre păr, barbă, mustață) Care a început să albească; alb, albit. ♦ (Despre oameni) Care are fire de păr alb. – Lat. canutus. corectată

CĂRUNTÁ vb. I v. cărunți.

CĂRUNTÁ vb. I v. cărunți.

ÎNCĂRUNȚÍ, încărunțesc, vb. IV. Intranz. (Despre păr) A începe să albească; a deveni cărunt; (despre persoane) a începe să albească la păr; a cărunți; p. ext. a îmbătrâni. – În + cărunt.

ÎNCĂRUNȚÍ, încărunțesc, vb. IV. Intranz. (Despre păr) A începe să albească; a deveni cărunt; (despre persoane) a începe să albească la păr; a cărunți; p. ext. a îmbătrâni. – În + cărunt.

CĂRUNT, -Ă, cărunți, -te, adj. (Despre păr, barbă, mustăți) Care a început să albească din cauza bătrîneții, jumătate alb, albit. Și-a mîngîiat mustățile lungi, cărunte, și a rîs. SADOVEANU, M. C. 55. Lupu Chirițoiu, cel mai bătrîn dintre toți, cu pletele crescute pînă pe umeri și cărunte ca un fuior de cînepă melițată. REBREANU, R. I 131. Clipind din genele cărunte, începe-a povesti moșneagul. GOGA, P. 24. Și ochii pașei mari s-aprind; Cărunta-i barbă netezind Stă mut, de suflet gol. COȘBUC, P. I 109. ◊ (Despre persoane) Care are fire albe în păr, în barbă sau în mustăți. Cărunt eu?... Știi că te găsesc nostim? ALECSANDRI, T. I 398. ◊ Fig. (Despre munți, stînci) Cenușiu. Visînd cu doina tristă a voinicului de munte, Visul apelor adînce și a stîncelor cărunte. EMINESCU, O. I 35. Iată zîna munților, Munților cărunților. ALECSANDRI, P. I 95.

CĂRUNTÁ vb. I v. încărunți.

ÎNCĂRUNȚÍ, încărunțesc, vb. IV. Intranz. (Despre păr) A deveni cărunt, a începe sa albească; (despre persoane) a începe să albească la păr, p. ext. a îmbătrîni. Începe a se săpa o cută pe față, prinde a încărunți părul, tremură o mînă. SADOVEANU, E. 143. ◊ (Poetic) Ceriul încărunți de nouri, vîntul începu a geme. EMINESCU, N. 10. ◊ Tranz. Grijile l-au încărunțit înainte de vreme. – Variante: (învechit) căruntá, căruntez (NEGRUZZI, S. III 271), vb. I, cărunțí (SAHIA, N. 59, ALECSANDRI, T. 1484, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 323) vb. IV.

CĂRÚNT, -Ă, cărunți, -te adj. (Despre păr, barbă, mustață) Care a început să albească, albit. ♦ (Despre oameni) Care are (fire de) păr alb. – Lat. canutus.

CĂRÚNT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre păr) Care a început să albească; sur. 2) (despre oameni) Care are fire albe în păr; sur. ◊ Munți ~ți munți cu vârfurile înzăpezite. /<lat. canutus

A ÎNCĂRUNȚÍ ~ésc 1. intranz. A deveni cărunt; a însuri. ~it înainte de vreme. 2. tranz. (ființe) A face să devină cărunt; a însuri. /în + cărunt

cărunt a. 1. de o coloare între alb și negru; 2. cu toțul alb de bătrânețe: cap cărunt; 3. acoperit de zăpadă: visul apelor adânce și a stâncilor cărunte EM. [Lat. *CANUTUS, din CANUS, cărunt].

cărúnt, -ă adj. (lat. canútus, ca mărunt d. minutus; it. canuto, fr. chenu). Cam albit, pe jumătate alb de bătrîneță: om, păr cărunt. Fig. Acoperit de zăpadă: munțĭ cărunțĭ.

arată toate definițiile

Intrare: cărunți
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cărunți
  • cărunțire
  • cărunțit
  • cărunțitu‑
  • cărunțind
  • cărunțindu‑
singular plural
  • cărunțește
  • cărunțiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cărunțesc
(să)
  • cărunțesc
  • cărunțeam
  • cărunții
  • cărunțisem
a II-a (tu)
  • cărunțești
(să)
  • cărunțești
  • cărunțeai
  • cărunțiși
  • cărunțiseși
a III-a (el, ea)
  • cărunțește
(să)
  • cărunțească
  • cărunțea
  • cărunți
  • cărunțise
plural I (noi)
  • cărunțim
(să)
  • cărunțim
  • cărunțeam
  • cărunțirăm
  • cărunțiserăm
  • cărunțisem
a II-a (voi)
  • cărunțiți
(să)
  • cărunțiți
  • cărunțeați
  • cărunțirăți
  • cărunțiserăți
  • cărunțiseți
a III-a (ei, ele)
  • cărunțesc
(să)
  • cărunțească
  • cărunțeau
  • cărunți
  • cărunțiseră
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cărunta
  • căruntare
  • căruntat
  • căruntatu‑
  • căruntând
  • căruntându‑
singular plural
  • căruntea
  • căruntați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • căruntez
(să)
  • căruntez
  • căruntam
  • căruntai
  • căruntasem
a II-a (tu)
  • căruntezi
(să)
  • căruntezi
  • căruntai
  • căruntași
  • căruntaseși
a III-a (el, ea)
  • căruntea
(să)
  • cărunteze
  • cărunta
  • căruntă
  • căruntase
plural I (noi)
  • căruntăm
(să)
  • căruntăm
  • căruntam
  • căruntarăm
  • căruntaserăm
  • căruntasem
a II-a (voi)
  • căruntați
(să)
  • căruntați
  • căruntați
  • căruntarăți
  • căruntaserăți
  • căruntaseți
a III-a (ei, ele)
  • căruntea
(să)
  • cărunteze
  • căruntau
  • cărunta
  • căruntaseră
Intrare: cărunt
cărunt adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cărunt
  • căruntul
  • căruntu‑
  • căruntă
  • cărunta
plural
  • cărunți
  • cărunții
  • cărunte
  • căruntele
genitiv-dativ singular
  • cărunt
  • căruntului
  • cărunte
  • căruntei
plural
  • cărunți
  • cărunților
  • cărunte
  • căruntelor
vocativ singular
plural
Intrare: încărunți
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încărunți
  • ‑ncărunți
  • încărunțire
  • ‑ncărunțire
  • încărunțit
  • ‑ncărunțit
  • încărunțitu‑
  • ‑ncărunțitu‑
  • încărunțind
  • ‑ncărunțind
  • încărunțindu‑
  • ‑ncărunțindu‑
singular plural
  • încărunțește
  • ‑ncărunțește
  • încărunțiți
  • ‑ncărunțiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încărunțesc
  • ‑ncărunțesc
(să)
  • încărunțesc
  • ‑ncărunțesc
  • încărunțeam
  • ‑ncărunțeam
  • încărunții
  • ‑ncărunții
  • încărunțisem
  • ‑ncărunțisem
a II-a (tu)
  • încărunțești
  • ‑ncărunțești
(să)
  • încărunțești
  • ‑ncărunțești
  • încărunțeai
  • ‑ncărunțeai
  • încărunțiși
  • ‑ncărunțiși
  • încărunțiseși
  • ‑ncărunțiseși
a III-a (el, ea)
  • încărunțește
  • ‑ncărunțește
(să)
  • încărunțească
  • ‑ncărunțească
  • încărunțea
  • ‑ncărunțea
  • încărunți
  • ‑ncărunți
  • încărunțise
  • ‑ncărunțise
plural I (noi)
  • încărunțim
  • ‑ncărunțim
(să)
  • încărunțim
  • ‑ncărunțim
  • încărunțeam
  • ‑ncărunțeam
  • încărunțirăm
  • ‑ncărunțirăm
  • încărunțiserăm
  • ‑ncărunțiserăm
  • încărunțisem
  • ‑ncărunțisem
a II-a (voi)
  • încărunțiți
  • ‑ncărunțiți
(să)
  • încărunțiți
  • ‑ncărunțiți
  • încărunțeați
  • ‑ncărunțeați
  • încărunțirăți
  • ‑ncărunțirăți
  • încărunțiserăți
  • ‑ncărunțiserăți
  • încărunțiseți
  • ‑ncărunțiseți
a III-a (ei, ele)
  • încărunțesc
  • ‑ncărunțesc
(să)
  • încărunțească
  • ‑ncărunțească
  • încărunțeau
  • ‑ncărunțeau
  • încărunți
  • ‑ncărunți
  • încărunțiseră
  • ‑ncărunțiseră
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cărunți
  • cărunțire
  • cărunțit
  • cărunțitu‑
  • cărunțind
  • cărunțindu‑
singular plural
  • cărunțește
  • cărunțiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cărunțesc
(să)
  • cărunțesc
  • cărunțeam
  • cărunții
  • cărunțisem
a II-a (tu)
  • cărunțești
(să)
  • cărunțești
  • cărunțeai
  • cărunțiși
  • cărunțiseși
a III-a (el, ea)
  • cărunțește
(să)
  • cărunțească
  • cărunțea
  • cărunți
  • cărunțise
plural I (noi)
  • cărunțim
(să)
  • cărunțim
  • cărunțeam
  • cărunțirăm
  • cărunțiserăm
  • cărunțisem
a II-a (voi)
  • cărunțiți
(să)
  • cărunțiți
  • cărunțeați
  • cărunțirăți
  • cărunțiserăți
  • cărunțiseți
a III-a (ei, ele)
  • cărunțesc
(să)
  • cărunțească
  • cărunțeau
  • cărunți
  • cărunțiseră
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cărunta
  • căruntare
  • căruntat
  • căruntatu‑
  • căruntând
  • căruntându‑
singular plural
  • căruntea
  • căruntați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • căruntez
(să)
  • căruntez
  • căruntam
  • căruntai
  • căruntasem
a II-a (tu)
  • căruntezi
(să)
  • căruntezi
  • căruntai
  • căruntași
  • căruntaseși
a III-a (el, ea)
  • căruntea
(să)
  • cărunteze
  • cărunta
  • căruntă
  • căruntase
plural I (noi)
  • căruntăm
(să)
  • căruntăm
  • căruntam
  • căruntarăm
  • căruntaserăm
  • căruntasem
a II-a (voi)
  • căruntați
(să)
  • căruntați
  • căruntați
  • căruntarăți
  • căruntaserăți
  • căruntaseți
a III-a (ei, ele)
  • căruntea
(să)
  • cărunteze
  • căruntau
  • cărunta
  • căruntaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cărunți cărunta

etimologie:

  • cărunt
    surse: DEX '09 DEX '98

cărunt

  • 1. (Despre păr, barbă, mustață) Care a început să albească.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: alb (adj.) albit (adj.) sur 4 exemple
    exemple
    • Și-a mîngîiat mustățile lungi, cărunte, și a rîs. SADOVEANU, M. C. 55.
      surse: DLRLC
    • Lupu Chirițoiu, cel mai bătrîn dintre toți, cu pletele crescute pînă pe umeri și cărunte ca un fuior de cînepă melițată. REBREANU, R. I 131.
      surse: DLRLC
    • Clipind din genele cărunte, începe-a povesti moșneagul. GOGA, P. 24.
      surse: DLRLC
    • Și ochii pașei mari s-aprind; Cărunta-i barbă netezind Stă mut, de suflet gol. COȘBUC, P. I 109.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre oameni) Care are fire de păr alb.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Cărunt eu?... Știi că te găsesc nostim? ALECSANDRI, T. I 398.
        surse: DLRLC
    • 1.2. figurat Despre munți, stânci:
      surse: DLRLC sinonime: cenușiu (adj.) 2 exemple
      exemple
      • Visînd cu doina tristă a voinicului de munte, Visul apelor adînce și a stîncelor cărunte. EMINESCU, O. I 35.
        surse: DLRLC
      • Iată zîna munților, Munților cărunților. ALECSANDRI, P. I 95.
        surse: DLRLC

etimologie:

încărunți încărunțire cărunți cărunta

  • 1. (Despre păr) A începe să albească; a deveni cărunt; (despre persoane) a începe să albească la păr.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: albi (verb) cărunți suri însuri 3 exemple
    exemple
    • Începe a se săpa o cută pe față, prinde a încărunți părul, tremură o mînă. SADOVEANU, E. 143.
      surse: DLRLC
    • poetic Ceriul încărunți de nouri, vîntul începu a geme. EMINESCU, N. 10.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Grijile l-au încărunțit înainte de vreme.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + cărunt
    surse: DEX '98 DEX '09