opțiuni
  • info

13 definiții pentru cărunți

din care

Explicative DEX

CĂRUNȚI, cărunțesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A încărunți. [Var.: cărunta vb. I] – Din cărunt.

CĂRUNȚI, cărunțesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A încărunți. [Var.: cărunta vb. I] – Din cărunt.

cărunți v [At: DA / Pzi: ~țesc / E: cărunt] (Înv) A încărunți.

CĂRUNȚI, ÎNCĂRUNȚI (-țesc) l. vb. tr. A face cărunt, a albi (părul): aburi groși ce-i cărunțesc părul și genele DLVR.. II. vb. intr. A deveni cărunt, a i se albi părul; a îmbătrîni: părul ei începuse a cărunți ODOB.; s’au strecurat mulți ani de atunci..., încît am avut timpul să încărunțesc GN.; Ⓕ: cerul încărunți de nouri EMIN..

cărunțì v. a (se) face cărunt, a începe părul s’albească.

CĂRUNTA vb. I v. cărunți.

CĂRUNTA vb. I v. cărunți.

cărunta vi [At: DA / Pzi: ~tez / E: cărunți css] (Înv) A încărunți.

cărunti vi vz cărunți

cărunțésc și încărunțésc v. intr. Devin cărunt. V. tr. Fac cărunt: m’aŭ încărunțit suferințele.

Ortografice DOOM

cărunți vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cărunțesc, imperf. 3 sg. cărunțea; conj. prez. 3 sg. și pl. cărunțească

Sinonime

CĂRUNȚI vb. v. încărunți.

CĂRUNȚI vb. a albi, a încărunți. (A ~ mult.)

Regionalisme / arhaisme

cărunți, cărunțesc, v.i. (înv.; pop.) A încărunți; a albi. – Din cărunt (DEX).

cărunți, cărunțesc, vb. intranz. – (înv.; pop.) A încărunți (ALRRM, 1969: 18); a albi. – Din cărunt (< lat. canutus, din canus „cărunt, alb”) (DEX).

Intrare: cărunți
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cărunți
  • cărunțire
  • cărunțit
  • cărunțitu‑
  • cărunțind
  • cărunțindu‑
 singular plural
  • cărunțește
  • cărunțiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cărunțesc
 (să)
  • cărunțesc
  • cărunțeam
  • cărunții
  • cărunțisem
a II-a (tu)
  • cărunțești
 (să)
  • cărunțești
  • cărunțeai
  • cărunțiși
  • cărunțiseși
a III-a (el, ea)
  • cărunțește
 (să)
  • cărunțească
  • cărunțea
  • cărunți
  • cărunțise
plural I (noi)
  • cărunțim
 (să)
  • cărunțim
  • cărunțeam
  • cărunțirăm
  • cărunțiserăm
  • cărunțisem
a II-a (voi)
  • cărunțiți
 (să)
  • cărunțiți
  • cărunțeați
  • cărunțirăți
  • cărunțiserăți
  • cărunțiseți
a III-a (ei, ele)
  • cărunțesc
 (să)
  • cărunțească
  • cărunțeau
  • cărunțiră
  • cărunțiseră
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cărunta
  • căruntare
  • căruntat
  • căruntatu‑
  • căruntând
  • căruntându‑
 singular plural
  • căruntează
  • căruntați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • căruntez
 (să)
  • căruntez
  • căruntam
  • căruntai
  • căruntasem
a II-a (tu)
  • căruntezi
 (să)
  • căruntezi
  • căruntai
  • căruntași
  • căruntaseși
a III-a (el, ea)
  • căruntează
 (să)
  • cărunteze
  • cărunta
  • căruntă
  • căruntase
plural I (noi)
  • căruntăm
 (să)
  • căruntăm
  • căruntam
  • căruntarăm
  • căruntaserăm
  • căruntasem
a II-a (voi)
  • căruntați
 (să)
  • căruntați
  • căruntați
  • căruntarăți
  • căruntaserăți
  • căruntaseți
a III-a (ei, ele)
  • căruntează
 (să)
  • cărunteze
  • căruntau
  • căruntară
  • căruntaseră
cărunti
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cărunți, cărunțescverb

etimologie:
  • cărunt DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.