opțiuni
  • info
2 intrări
21 de definiții

Explicative DEX

CĂCIULIRE, căciuliri, s. f. Faptul de a se căciuli; căciuleală, ploconire. – V. căciuli.

CĂCIULIRE, căciuliri, s. f. Faptul de a se căciuli; căciuleală, ploconire. – V. căciuli.

căciulire sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: căciuli] 1 Ploconire în fața cuiva Si: căciuleală (1). 2 Rugăminte umilă Si: căciuleală (2).

CĂCIULIRE, căciuliri, s. f. Faptul de a se căciuli; ploconire.

CĂCIULIRE, căciuliri, s. f. Faptul de a se căciuli; ploconire.

CĂCIULI, căciulesc, vb. IV. Refl. A se ploconi în fața cuiva spre a obține ceva; a cere ceva în chip umil; a se pleca. – Din căciulă.

CĂCIULI, căciulesc, vb. IV. Refl. A se ploconi în fața cuiva spre a obține ceva; a cere ceva în chip umil; a se pleca. – Din căciulă.

CĂCIULI, căciulesc, vb. IV. Refl. A se ploconi în fața cuiva spre a obține ceva; a cere ceva în chip umil; a se pleca. – Din căciulă.

căciuli vr [At: GHICA, S. 664 / Pzi: ~lesc / E: căciulă] 1 A se ploconi în fața cuiva pentru a obține ceva. 2 A cere ceva cu umilință.

CĂCIULI (-ulesc) vb. refl. 1 A-și scoate căciula înaintea cuiva, făcîndu-i plecăciuni, a se ploconi: toți i se căciulesc, toți îi sînt prieteni și neamuri RET. 2 A se umili înaintea cuiva, rugîndu-se pentru a obține ceva: mi-a trebuit... să mă căciulesc pe la toate autoritățile civile și militare I. -GH..

CĂCIULI, căciulesc, vb. IV. Refl. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «la» sau «înaintea») A se ploconi în fața cuiva spre a obține ceva, a cere ceva în chip umil; a se pleca. Voind să văd pe Alexandrescu la spătărie, unde era închis, mi-a trebuit să alerg o săptămînă să mă căciulesc pe la toate autoritățile civile și militare, de la dorobanț pînă la vornicul cel mare. GHICA, S. 664. Decît să mă căciulesc, Mai bine să haiducesc! ALECSANDRI, P. P. 160.

A SE CĂCIULI mă ~esc intranz. A se închina cu umilință (scoțând căciula) pentru a obține o favoare. /Din căciulă

căciuli v. 1. a-și scoate căciula, a face plecăciuni; 2. fig. a se umili (spre a obține ceva).

căcĭulésc (mă) v. refl. Îmĭ scot căcĭula. Fig. Mă umilesc înaintea cuĭva.

Ortografice DOOM

căciulire s. f., g.-d. art. căciulirii; pl. căciuliri

căciulire s. f., g.-d. art. căciulirii; pl. căciuliri

căciulire s. f., g.-d. art. căciulirii; pl. căciuliri

căciuli (a se ~) (fam., pop.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă căciulesc, 3 sg. se căciulește, imperf. 1 sg. mă căciuleam; conj. prez. 1 sg. să mă căciulesc, 3 să se căciulească; imper. 2 sg. afirm. căciulește-te; ger. căciulindu-mă

!căciuli (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se căciulește, imperf. 3 sg. se căciulea; conj. prez. 3 să se căciulească

căciuli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. căciulesc, imperf. 3 sg. căciulea; conj. prez. 3 sg. și pl. căciulească

Sinonime

CĂCIULIRE s. v. înjosire, ploconeală, ploconire, umilire.

căciulire s. v. ÎNJOSIRE. PLOCONEALĂ. PLOCONIRE. UMILIRE.

CĂCIULI vb. v. înjosi, ploconi, umili.

căciuli vb. v. ÎNJOSI. PLOCONI. UMILI.

Intrare: căciulire
căciulire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căciulire
  • căciulirea
plural
  • căciuliri
  • căciulirile
genitiv-dativ singular
  • căciuliri
  • căciulirii
plural
  • căciuliri
  • căciulirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: căciuli
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • căciuli
  • căciulire
  • căciulit
  • căciulitu‑
  • căciulind
  • căciulindu‑
 singular plural
  • căciulește
  • căciuliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • căciulesc
 (să)
  • căciulesc
  • căciuleam
  • căciulii
  • căciulisem
a II-a (tu)
  • căciulești
 (să)
  • căciulești
  • căciuleai
  • căciuliși
  • căciuliseși
a III-a (el, ea)
  • căciulește
 (să)
  • căciulească
  • căciulea
  • căciuli
  • căciulise
plural I (noi)
  • căciulim
 (să)
  • căciulim
  • căciuleam
  • căciulirăm
  • căciuliserăm
  • căciulisem
a II-a (voi)
  • căciuliți
 (să)
  • căciuliți
  • căciuleați
  • căciulirăți
  • căciuliserăți
  • căciuliseți
a III-a (ei, ele)
  • căciulesc
 (să)
  • căciulească
  • căciuleau
  • căciuliră
  • căciuliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

căciulire, căciulirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi căciuli DEX '98 DEX '09

căciuli, căciulescverb

  • 1. A se ploconi în fața cuiva spre a obține ceva; a cere ceva în chip umil; a se pleca. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: pleca ploconi umili înjosi
    • format_quote Voind să văd pe Alexandrescu la spătărie, unde era închis, mi-a trebuit să alerg o săptămînă să mă căciulesc pe la toate autoritățile civile și militare, de la dorobanț pînă la vornicul cel mare. GHICA, S. 664. DLRLC
    • format_quote Decît să mă căciulesc, Mai bine să haiducesc! ALECSANDRI, P. P. 160. DLRLC
etimologie:
  • căciulă DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.