10 definiții pentru ploconire poclonire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLOCONÍRE, ploconiri, s. f. Acțiunea de a se ploconi și rezultatul ei; închinăciune, plecăciune; lingușire, umilire, servilism; ploconeală. – V. ploconi.

PLOCONÍRE, ploconiri, s. f. Acțiunea de a se ploconi și rezultatul ei; închinăciune, plecăciune; lingușire, umilire, servilism; ploconeală. – V. ploconi.

ploconire sf [At: POLIZU / V: (reg) poclo~ / Pl: ~ri / E: ploconi] 1 (Înv) Aducere de jertfă divinității. 2 (Înv) Înclinare adâncă și respectuoasă, supusă etc. înaintea cuiva. 3 Salut executat cu o politețe exagerată. 4 Atitudine de admirație exagerată, de servilism față de cineva sau de ceva Si: (rar) ploconitură. 5 (Fig) Lingușire. 6 (Fig) Umilire.

PLOCONÍRE, ploconiri, s. f. Acțiunea de a se ploconi. 1. Închinăciune, plecăciune. 2. Supunere, lingușire, umilire, căciulire; admirație exagerată, adoptare servilă a unui model străin. – Variantă: pocloníre (SEVASTOS, N. 138) s. f.

POCLONÍRE s. f. v. ploconire.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ploconíre s. f., g.-d. art. ploconírii; pl. ploconíri

ploconíre s. f., g.-d. art. ploconírii; pl. ploconíri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PLOCONÍRE s. înjosire, ploconeală, umilire, (fam.) căciuleală, căciulire. (~ cuiva în fața...)

PLOCONIRE s. înjosire, ploconeală, umilire, (fam.) căciulire. (~ cuiva în fața...)

POCLONÍ vb. v. jertfi, sacrifica.

Intrare: ploconire
ploconire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ploconire
  • ploconirea
plural
  • ploconiri
  • ploconirile
genitiv-dativ singular
  • ploconiri
  • ploconirii
plural
  • ploconiri
  • ploconirilor
vocativ singular
plural
poclonire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poclonire
  • poclonirea
plural
  • pocloniri
  • poclonirile
genitiv-dativ singular
  • pocloniri
  • poclonirii
plural
  • pocloniri
  • poclonirilor
vocativ singular
plural