10 definiții pentru ploconire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLOCONIRE, ploconiri, s. f. Acțiunea de a se ploconi și rezultatul ei; închinăciune, plecăciune; lingușire, umilire, servilism; ploconeală. – V. ploconi.

PLOCONIRE, ploconiri, s. f. Acțiunea de a se ploconi și rezultatul ei; închinăciune, plecăciune; lingușire, umilire, servilism; ploconeală. – V. ploconi.

ploconire sf [At: POLIZU / V: (reg) poclo~ / Pl: ~ri / E: ploconi] 1 (Înv) Aducere de jertfă divinității. 2 (Înv) Înclinare adâncă și respectuoasă, supusă etc. înaintea cuiva. 3 Salut executat cu o politețe exagerată. 4 Atitudine de admirație exagerată, de servilism față de cineva sau de ceva Si: (rar) ploconitură. 5 (Fig) Lingușire. 6 (Fig) Umilire.

PLOCONIRE, ploconiri, s. f. Acțiunea de a se ploconi. 1. Închinăciune, plecăciune. 2. Supunere, lingușire, umilire, căciulire; admirație exagerată, adoptare servilă a unui model străin. – Variantă: poclonire (SEVASTOS, N. 138) s. f.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ploconire s. f., g.-d. art. ploconirii; pl. ploconiri

ploconire s. f., g.-d. art. ploconirii; pl. ploconiri

ploconire s. f., g.-d. art. ploconirii; pl. ploconiri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PLOCONIRE s. înjosire, ploconeală, umilire, (fam.) căciuleală, căciulire. (~ cuiva în fața...)

PLOCONIRE s. înjosire, ploconeală, umilire, (fam.) căciulire. (~ cuiva în fața...)

Intrare: ploconire
ploconire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ploconire
  • ploconirea
plural
  • ploconiri
  • ploconirile
genitiv-dativ singular
  • ploconiri
  • ploconirii
plural
  • ploconiri
  • ploconirilor
vocativ singular
plural
poclonire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poclonire
  • poclonirea
plural
  • pocloniri
  • poclonirile
genitiv-dativ singular
  • pocloniri
  • poclonirii
plural
  • pocloniri
  • poclonirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ploconire, ploconirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi ploconi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.