CĂCIULI, căciulesc, vb. IV. Refl. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «la» sau «înaintea») A se ploconi în fața cuiva spre a obține ceva, a cere ceva în chip umil; a se pleca. Voind să văd pe Alexandrescu la spătărie, unde era închis, mi-a trebuit să alerg o săptămînă să mă căciulesc pe la toate autoritățile civile și militare, de la dorobanț pînă la vornicul cel mare. GHICA, S. 664. Decît să mă căciulesc, Mai bine să haiducesc! ALECSANDRI, P. P. 160.