cumpănit¹ sn [At: DA / Pl: ~uri / E: cumpăni] 1-27 Cântărire (1-23, 26-29).

cumpănit², ~ă a [At: MARCOVICI, D. 13/22 / Pl: ~iți, ~e / E: cumpăni] 1-2 Cântărit (cu balanța). 3 (Înv) A cărui greutate a fost aproximată cu mâna. 4 (Înv) Pentru care s-a plătit cu lucruri de preț, raportându-se la greutatea sa. 5 (Înv; fig) Apreciat. 6 (Înv; fig) Asemănat². 7 (Înv; fig) Comparat. 8 (Înv; fig) Examinat. 9 (Înv) Chibzuit. 10 (Înv) A cărui valoare a fost estimată. 11 (Înv; d. aștri) Care începe să coboare spre apus. 12 (Înv) Care domină. 13 (Înv; d. obiecte) Care e gata să cadă. 14 (Reg) Care pleacă într-o direcție. 15 (Înv) Intenționat². 16 (Înv) Hotărât². 17 (Înv) îndemnat². 18 (Înv) Sfătuit². 19 Care se mișcă la dreapta sau la stânga. 20 (Iuz) Care se clatină. 21 (Iuz) Care se leagănă. 22 (Iuz) Care ezită. 23 (Înv) Care este în echilibru. 24 Care este sprijinit de (sau pe) ceva. 25 (Înv) Potrivit. 26 (Fig) Cu greutate. 27 (Înv) Echivalat². 28 (Înv) Temperat². 29 (Înv) Care agonizează. 30 (Pop; d. prăjini) Așezat ca o pârghie. 31 (Reg; d. oi) Care nu are o mamelă.

CUMPĂNIT, -Ă, cumpăniți, -te, adj. (Despre oameni și despre manifestări ale lor) Chibzuit, calculat, echilibrat, măsurat. Era un om cumpănit, necăjit, care vedea lucrurile. DUMITRIU, B. F. 35. Oriunde s-ar fi adunat roiul, pe o creangă cît de sus, băiatul îl cobora cu dibăcie și cu mișcări cumpănite. SADOVEANU, P. M. 50. ◊ (Adverbial) Moșneagul grăia așezat și cumpănit și se uita la noi c-o privire sigură. SADOVEANU, O. VI 343. Totdeauna vorbește drept și cumpănit, ca și cînd ar citi din carte. SLAVICI, O. I 53. – Variantă: cumpenit, -ă (IBRĂILEANU, SP. CR. 113) adj.

cumpănit a. și adv. fig. potrivit, cumpătat; vorbește drept și cumpănit.

cumpănít, -ă adj. Echilibrat. Fig. Potrivit, cumpatat, moderat. Adv. Cum trebuĭe: a vorbi cumpănit.

câmponit, ~ă a vz cumpănit

CUMPENIT, -Ă adj. v. cumpănit.

MENS AEQUA IN ARDUIS (lat.) judecată cumpănită în clipe grele – Adagiu de nuanță stoică, recomandând stăpânire de sine în toate împrejurările. Există și la Horațiu, „Ode,” II, 3, 1-2: „Aequam memento rebus in arduis servare mentem” („Ține minte: păstrează-ți spiritul calm în vremurile grele”).

CUMPĂNIT adj. 1. v. calculat. 2. v. echilibrat. 3. v. chibzuit. 4. v. măsurat.

CUMPĂNIT adj. 1. calculat, chibzuit, cumpătat, echilibrat, înfrînat, măsurat, moderat, ponderat, socotit, (prin vestul Transilv.) samalit. (Un om ~; o viață ~.) 2. cuminte, echilibrat, rațional, rezonabil, (înv.) rezonat. (Om ~. ) 3. chibzuit, gîndit, judicios, matur, serios, socotit, temeinic. (O judecată ~.) 4. măsurat, tacticos. (Cu gesturi ~.)

Cumpănit ≠ necumpănit, necumpătat, nechibzuit, necugetat, nesocotit

cumpănít, -ă, cumpăniți, -te, adj. 1. Cântărit. 2. Judecat, analizat. – Din cumpăni.