2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BÚTCĂ, butci, s. f. (Înv.) Caleașcă. – Din ucr. budka.

BÚTCĂ, butci, s. f. (Înv.) Caleașcă. – Din ucr. budka.

BÚTCĂ, butci, s. f. (Învechit și arhaizant) Trăsură de lux (de obicei închisă); caleașcă. V. rădvan. Vel-armașe Toadere... dă poruncă să fie gata butca și slujitorii. SADOVEANU, Z. C. 169. Șirag de rădvane și de butci veneau pe urmă. GALACTION, O. I 74. S-a gătit frumos ș-a plecat veselă cu doamna la plimbare, în butcă deschisă. CARAGIALE, O. II 240.

BÚTCĂ, butci, s. f. (Înv. și arh.) Caleașcă. – Ucr. budka.

BUTCĂ s.f. (Mold.) Trăsură boierească închisă; caleașcă. Împăratul au luat pe Dimitrașco-Vodă și l-au ascuns într-o butcă a lui, de cele cu două roate. NECULCE. Primblîndu-se pe la Prut Cu butca cu patru cai. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. Etimologie: ucr. budka. Cf. leagăn. substantiv feminin

butcă f. Mold. caleașcă: trase butca dinaintea bordeiului AL. [Rut. BUDKA, bordeiu (v. botcă) și un fel de trăsură].

bútcă f., pl. ĭ (rus. búdka, gherita, butca, dim. d. búda, baracă, d. vgerm. bûde, azĭ bude, baude, baracă. V. budă, bujdă). Trăsură de lux acoperită (cupeŭ), cum era la modă pe la 1848 (V. rădvan). Gherită. Căsuță de cîne (Sadov.). V. cocă 1.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bútcă (înv.) s. f., g.-d. art. bútcii; pl. butci

bútcă s. f., g.-d. art. bútcii; pl. butci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BÚTCĂ s. v. caleașcă.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bútcă (bútci), s. f. – Caleașcă. Rut. butka, budka (Cihac, II, 31; Sanzewitsch 198; DAR); din pol. buda „colibă; capotă de trăsură”, cf. buda.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BUTCĂ (Ard; Puc); Butculescu (VT; Î Div).

Intrare: butcă
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • butcă
  • butca
plural
  • butci
  • butcile
genitiv-dativ singular
  • butci
  • butcii
plural
  • butci
  • butcilor
vocativ singular
plural
Intrare: Butcă
Butcă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Butcă