Definiția cu ID-ul 1140293:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BUTCĂ s.f. (Mold.) Trăsură boierească închisă; caleașcă. Împăratul au luat pe Dimitrașco-Vodă și l-au ascuns într-o butcă a lui, de cele cu două roate. NECULCE. Primblîndu-se pe la Prut Cu butca cu patru cai. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. Etimologie: ucr. budka. Cf. leagăn. substantiv feminin