2 intrări

Articole pe această temă:

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

butan1 sm[1] [At: COMAN, GL. / Pl: ~i / E: nct] (Reg) Buștean. modificată

  1. În original tipărit sn, dar în At: Petre COMAN „Glosar dialectal” este sm. — Ladislau Strifler

butan2 sm [At: LTR / Pl: ~i / E: fr butane] Hidrocarbură saturată, cu patru atomi de carbon în moleculă, care se găsește în gazele de sondă și de cracare sau se obține pe cale industrială.

BUTÁN, butani, s. m. Hidrocarbură saturată, cu patru atomi de carbon în moleculă, care se găsește în gazele de sondă și de cracare sau se obține pe cale industrială. – Din fr. butane.

BUTÁN, butani, s. m. Hidrocarbură saturată, cu patru atomi de carbon în moleculă, care se găsește în gazele de sondă și de cracare sau se obține pe cale industrială. – Din fr. butane.

BUTÁN s. n. Hidrocarbură care se găsește în gazele din zăcămintele de petrol; pe cale industrială se obține în instalațiile de stabilizare a gazolinei.

BUTÁN s. n. Hidrocarbură saturată, cu patru atomi de carbon în moleculă, care se găsește în gazele din zăcămintele de petrol sau se obține pe cale industrială. – Fr. butan.

BUTÁN s.n. Hidrocarbură saturată din seria parafinelor, cu patru atomi de carbon în moleculă. [< fr. butane].

BUTÁN s. m. hidrocarbură saturată, gazoasă sau lichefiată, din seria parafinelor, cu patru atomi de carbon în moleculă, combustibil în sinteza cauciucului etc. (< fr. butane)

BUTÁN n. Hidrocarbură incoloră, extrasă din gazele de sondă, folosită în stare lichefiată drept combustibil, mai ales pentru mașinile de gătit. /<fr. butane


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

bután, butani, s.m. – 1. Butuc; element component al roții de lemn; bucium. Atestat cu acest sens în satele de pe valea Marei și a Izei. 2. Buștean, trunchi de copac: „Eu numa îmi adun butani” (Bârlea, 1924: 9). – Et. nec. (MDA). modificată

bután, -uri, s.n. – 1. Butuc; element component al roții de lemn; bucium. Atestat cu acest sens în satele de pe valea Marei și a Izei. 2. Buștean, trunchi de copac: „Eu numa îmi adun butani” (Bârlea 1924: 9). – Et. nec. (MDA).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BUTAN (< fr. {i}) s. m. Substanță chimică (p. f. -0,5°C) din clasa hidrocarburilor aciclice saturate, gaz incolor, extras din gazele de sondă; lichefiat, constituie componentul principal al aragazului.

BUTAN 1. – olt., 1612 (Sd VI 462); – 1. (Isp IV1); – A. (T-Jiu). 2. + suf. -cea: Butancea, V., mold., act. 3. -ilă: Butănilă (17 B III 444). 4. Cu as. progr. suf + -oiu: Butunoiu, Gh., mold., act. sau < Buturoiu, cu r < n, v. Butur.

Intrare: Butan
Butan nume propriu
nume propriu (I3)
  • Butan
Intrare: butan
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • butan
  • butanul
  • butanu‑
plural
  • butani
  • butanii
genitiv-dativ singular
  • butan
  • butanului
plural
  • butani
  • butanilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

butan

  • 1. Hidrocarbură saturată, cu patru atomi de carbon în moleculă, care se găsește în gazele de sondă și de cracare sau se obține pe cale industrială.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: