butan¹ sm^[1] [At: COMAN, GL. / Pl: ~i / E: nct] (Reg) Buștean. modificată

butan² sm [At: LTR / Pl: ~i / E: fr butane] Hidrocarbură saturată, cu patru atomi de carbon în moleculă, care se găsește în gazele de sondă și de cracare sau se obține pe cale industrială.

butan s.n. (chim.) Hidrocarbură saturată, gazoasă sau lichefiată, din seria parafinelor, cu patru atomi de carbon în moleculă, care se găsește în gazele de sondă și de cracare sau se obține pe cale industrială, și este folosită drept combustibil industrial sau menajer, în sinteza cauciucului etc. • /<fr. butane.

BUTAN s. n. Hidrocarbură care se găsește în gazele din zăcămintele de petrol; pe cale industrială se obține în instalațiile de stabilizare a gazolinei.

BUTAN s. n. Hidrocarbură saturată, cu patru atomi de carbon în moleculă, care se găsește în gazele din zăcămintele de petrol sau se obține pe cale industrială. – Fr. butan.

BUTAN s.n. Hidrocarbură saturată din seria parafinelor, cu patru atomi de carbon în moleculă. [< fr. butane].

BUTAN s. m. hidrocarbură saturată, gazoasă sau lichefiată, din seria parafinelor, cu patru atomi de carbon în moleculă, combustibil în sinteza cauciucului etc. (< fr. butane)

BUTAN n. Hidrocarbură incoloră, extrasă din gazele de sondă, folosită în stare lichefiată drept combustibil, mai ales pentru mașinile de gătit. /<fr. butane

butan s. n.

!butan s. n.

butan s. m.

BUTAN (< fr. {i}) s. m. Substanță chimică (p. f. -0,5°C) din clasa hidrocarburilor aciclice saturate, gaz incolor, extras din gazele de sondă; lichefiat, constituie componentul principal al aragazului.

BUTAN 1. – olt., 1612 (Sd VI 462); – 1. (Isp IV¹); – A. (T-Jiu). 2. + suf. -cea: Butancea, V., mold., act. 3. -ilă: Butănilă (17 B III 444). 4. Cu as. progr. suf + -oiu: Butunoiu, Gh., mold., act. sau < Buturoiu, cu r < n, v. Butur.

butan, butani, s.m. 1. Element component al roții de lemn; butuc, bucium. 2. Buștean, trunchi de copac: „Eu numa îmi adun butani” (Bârlea, 1924: 9). – Et. nec. (MDA).

butan, butani, s.m. – 1. Butuc; element component al roții de lemn; bucium. Atestat cu acest sens în satele de pe valea Marei și a Izei. 2. Buștean, trunchi de copac: „Eu numa îmi adun butani” (Bârlea, 1924: 9). – Et. nec. (MDA). modificată

butan, -uri, s.n. – 1. Butuc; element component al roții de lemn; bucium. Atestat cu acest sens în satele de pe valea Marei și a Izei. 2. Buștean, trunchi de copac: „Eu numa îmi adun butani” (Bârlea 1924: 9). – Et. nec. (MDA).