butan s.n. (chim.) Hidrocarbură saturată, gazoasă sau lichefiată, din seria parafinelor, cu patru atomi de carbon în moleculă, care se găsește în gazele de sondă și de cracare sau se obține pe cale industrială, și este folosită drept combustibil industrial sau menajer, în sinteza cauciucului etc. • /<fr. butane.

BUTAN 1. – olt., 1612 (Sd VI 462); – 1. (Isp IV¹); – A. (T-Jiu). 2. + suf. -cea: Butancea, V., mold., act. 3. -ilă: Butănilă (17 B III 444). 4. Cu as. progr. suf + -oiu: Butunoiu, Gh., mold., act. sau < Buturoiu, cu r < n, v. Butur.