opțiuni
  • info

2 intrări

34 de definiții

din care

Explicative DEX

BURLAC, burlaci, s. m. (Adesea adjectival) Bărbat necăsătorit; celibatar, holtei1, becher. – Din rus., ucr. burlak.

BURLAC, burlaci, s. m. (Adesea adjectival) Bărbat necăsătorit; celibatar, holtei1, becher. – Din rus., ucr. burlak.

BURLĂCI, burlăcesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duce viață de burlac; holtei2. – Din burlac.

burlac2 sn [At: VAIDA / Pl: ? / E: nct] (Reg) 1 Butoi. 2 Conținutul unui burlac2 (1).

burlac1 [At: MARIAN, NU. 4 / V: ~ag / Pl: ~aci / E: nct] 1-2 sm, a (Bărbat) necăsătorit. 3-4 sm, a (Reg) (Bărbat) văduv. corectat(ă)

burlag sm vz burlac1

burlăci vi [At: MARIAN, NU. 11 / Pzi: ~cesc / E: burlac1 + -i] (Pfm) 1-2 A duce viață de burlac1 (1-2).

burlac2 s.n. (reg.) Butoi. ♦ Conținutul unui astfel de vas. • pl. -ce. /etimol. nec.

burlac1 s.m. (pop.; fam.) 1 Bărbat necăsătorit; celibatar, holtei, (fam.) becher. O grădină de flori cultivată de medicul-șef un burlac filozof în felul lui (CA. PETR.). 2 Bărbat văduv. • pl. -ci. /<rus., ucr. бурлак „lucrător cu ziua pe corăbii”.

burlăcesc, -ească adj. (pop.; fam.) Care este specific burlacilor, care aparține burlacilor. • pl. -ești. /burlac + -esc.

burlăci vb. IV. intr. (pop.; fam.) A duce viață (ca) de burlac. • prez.ind. -esc. /burlac + -i.

BURLAC sm. Holteiu, bărbat rămas neînsurat: era vechil la Leonida. un Grec bătrîn ~ și cam într’o ureche VLAH. [rus. burlákŭ].

BURLĂCI (-ăcesc) vb. intr. A rămînea burlac, a duce viața de holteiu.

BURLĂCI, burlăcesc, vb. IV. Intranz. A duce viață de burlac; holtei2. – Din burlac.

BURLAC, burlaci, s. m. Bărbat necăsătorit; becher, celibatar, holtei, flăcău tomnatic. Dumneata ai băgat de seamă că burlacii se trec mai repede decît cei însurați? PAS, Z. I 96. ◊ (Adjectival) Fă colaci mari de doi saci, Pentru cumnăței burlaci. ALECSANDRI, P. P. 97. Las’să beau, că n-am muiere... Lasă-mă să beau revac, Că sînt voinicel burlac. TEODORESCU, P. P. 330.

BURLĂCI, burlăcesc, vb. IV. Intranz. A duce viață de burlac.

BURLAC, burlaci, s. m. (Adesea adjectival) Bărbat necăsătorit; celibatar, holtei, becher. – Rus, ucr. burlak.

BURLĂCI, burlăcesc, vb. IV. Intranz. A duce viață de burlac. – Din burlac.

BURLAC ~ci m. Bărbat adult necăsătorit; celibatar; holtei. /<rus., ucr. burlak

A BURLĂCI ~esc intranz. 1) A fi burlac; a holtei. 2) A trăi ca burlacii; a duce viață de burlac; a holtei. /Din burlac

burlac m. Mold. flăcău, neînsurat, becher. [Rus. BURLAKŬ, muncitor cu ziua].

burlác m. (rut. rus. burlák, lucrător cu ziŭa la corăbiile de pe Volga, haimana). Celibatar, holteĭ.

2) burlăcésc v. intr. Trăĭesc ca burlac.

Ortografice DOOM

burlac s. m., pl. burlaci

burlăci (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burlăcesc, 3 sg. burlăcește, imperf. 1 burlăceam; conj. prez. 1 sg. să burlăcesc, 3 să burlăcească

burlac s. m., pl. burlaci

burlăci (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burlăcesc, imperf. 3 sg. burlăcea; conj. prez. 3 să burlăcească

burlac s. m., pl. burlaci

burlăci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burlăcesc, imperf. 3 sg. burlăcea; conj. prez. 3 sg. și pl. burlăcească

Etimologice

burlac (burlaci), s. m. – Necăsătorit. Din rus. burlak, după Cihac, II, 35; Berneker 102; și DAR; însă Berneker recunoaște că termenul este obscur în rusă. – Der. burlăcesc, adj. (de burlac); burlăcește, adv. (ca burlacii); burlăci, vb. (a trăi ca burlac); burlăcie, s. f. (viață de burlac).

Sinonime

BURLAC s., adj. v. celibatar.

BURLĂCI vb. a holtei.

BURLAC s., adj. cavaler, celibatar, flăcău, holtei, necăsătorit, (pop. și fam.) becher, (Transilv.) frășcău.

BURLĂCI vb. a holtei.

Antonime

Burlac ≠ familist

Intrare: burlac
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burlac
  • burlacul
  • burlacu‑
plural
  • burlaci
  • burlacii
genitiv-dativ singular
  • burlac
  • burlacului
plural
  • burlaci
  • burlacilor
vocativ singular
  • burlacule
  • burlace
plural
  • burlacilor
burlag
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: burlăci
verb (V406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • burlăci
  • burlăcire
  • burlăcit
  • burlăcitu‑
  • burlăcind
  • burlăcindu‑
 singular plural
  • burlăcește
  • burlăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • burlăcesc
 (să)
  • burlăcesc
  • burlăceam
  • burlăcii
  • burlăcisem
a II-a (tu)
  • burlăcești
 (să)
  • burlăcești
  • burlăceai
  • burlăciși
  • burlăciseși
a III-a (el, ea)
  • burlăcește
 (să)
  • burlăcească
  • burlăcea
  • burlăci
  • burlăcise
plural I (noi)
  • burlăcim
 (să)
  • burlăcim
  • burlăceam
  • burlăcirăm
  • burlăciserăm
  • burlăcisem
a II-a (voi)
  • burlăciți
 (să)
  • burlăciți
  • burlăceați
  • burlăcirăți
  • burlăciserăți
  • burlăciseți
a III-a (ei, ele)
  • burlăcesc
 (să)
  • burlăcească
  • burlăceau
  • burlăciră
  • burlăciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

burlac, burlacisubstantiv masculin

  • 1. adesea (și) adjectival Bărbat necăsătorit; holtei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: becher celibatar holtei
    • format_quote Dumneata ai băgat de seamă că burlacii se trec mai repede decît cei însurați? PAS, Z. I 96. DLRLC
    • format_quote Fă colaci mari de doi saci, Pentru cumnăței burlaci. ALECSANDRI, P. P. 97. DLRLC
    • format_quote Las’să beau, că n-am muiere... Lasă-mă să beau revac, Că sînt voinicel burlac. TEODORESCU, P. P. 330. DLRLC
etimologie:

burlăci, burlăcescverb

etimologie:
  • burlac DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.