BURLAC, burlaci, s. m. Bărbat necăsătorit; becher, celibatar, holtei, flăcău tomnatic. Dumneata ai băgat de seamă că burlacii se trec mai repede decît cei însurați? PAS, Z. I 96. ◊ (Adjectival) Fă colaci mari de doi saci, Pentru cumnăței burlaci. ALECSANDRI, P. P. 97. Las’să beau, că n-am muiere... Lasă-mă să beau revac, Că sînt voinicel burlac. TEODOIESCU, P. P. 330.