burghezi vr [At: DEX² / Pzi: ~zesc / E: burghez + -i] (Rar) A se îmburghezi.

burghezi vb. IV. refl. A se îmburghezi. • prezind. -esc. /burghez + -i.

BURGHEZI, burghezesc, vb. IV. Refl. (Rar) A căpăta, a adopta deprinderi sau concepții burgheze; a intra în rîndurile burgheziei, a deveni burghez.

BURGHEZI, burghezesc, vb. IV. Refl. (Peior.) A adopta deprinderi sau concepții burgheze; a deveni burghez. – Din burghez.

BURGHEZ, -Ă, burghezi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Creat de burghezie, referitor la burghezie, propriu acesteia, purtând caracterul ei; care face parte din burghezie. ◊ Burghezo-democratic = (despre o mișcare, un regim politic, o revoluție) care urmărește lichidarea completă a relațiilor feudale. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din burghezie; ◊ Mic-burghez = a) persoană care face parte din mica burghezie; b) fig. persoană cu vederi înguste; filistin. 3. (În orânduirea feudală) Orășean, târgoveț. [Pl. și: burgheji] – Din it. borghese.

burghez, ~ă [At: CARAGIALE, N. 103/4 / Pl: ~i, ~e și (sm) ~eji^[1] / E: it borghese] 1-2 a Creat de burghezie (1-2). 3-4 a Referitor la burghezie (1-2). 5-6 a Caracteristic burgheziei (1-2). 7 smf Persoană care aparține burgheziei (1) Si: (rsm; iuz) burjui. 8 a (Îla; d. revoluții, mișcări sau regimuri) ~o-democratic Care urmărește lichidarea completă a relațiilor feudale. 9 a (Îlaj; d. un regim politic) ~o-moșieresc În care burghezia și moșierimea își împart puterea politică. 10 a (Îla) Mic-~ Care aparține micii burghezii (3). 11 a (Îal) Referitor la mica burghezie (3). 12 smf (Îs) Mic ~ Persoană care face parte din mica burghezie (3) Si: (rsm) burjui. 13 smf (Pex; îas) Persoană cu vederi înguste Si: filistin. 14 smf (Iuz) Capitalist. 15 smf (În orânduirea feudală) Târgoveț. corectat(ă)

burghez, -ă s.m., s.f., adj. 1 s.m., s.f. Persoană care aparține burgheziei, ca entitate socială, politică, economică; capitalist, (înv.; deprec.) burjui, (deprec.) burtăverde. ◊ Mic-burghez = a) persoană care face parte din mica burghezie; b) fig. persoană cu vederi înguste; filistin. ♦ (deprec.) Persoană care nu apreciază cultura, arta, care are preocupări prozaice, exclusiv materialiste. 2 adj. Care este creat de burghezie, care se referă la burghezie, propriu acesteia, purtînd caracterul ei; care face parte din burghezie. Un fel de pudoare burgheză... ne făcea să trăim îmbelșugat dar modest (CA. PETR.). ◊ Burghezo-democratic = (despre revoluții, mișcări etc.) care are ca scop lichidarea completă a relațiilor feudale prin lupta în care burghezia a fost promotor și protagonist. Burghezo-moșieresc = (despre un regim politic; în teoria socialistă și marxistă) în care burghezia și moșierimea își împart puterea politică. 3 s.m., s.f. (în Ev. Med.) Locuitor al unui burg; orășean, tîrgoveț. • pl. -i, -e, m. -eji. /<it. borghese, după fr. bourgeois.

BURGHEZ, -Ă, burghezi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Creat de burghezie, referitor la burghezie, propriu acesteia, purtând caracterul ei; care face parte din burghezie. 2. S. m. și f. Persoană care aparține burgheziei; ◊ Mic-burghez = a) persoană care face parte din mica burghezie; b) fig. persoană cu vederi înguste; filistin. 3. (În orânduirea feudală) Orășean, târgoveț. [Pl. și: burgheji] – Din it. borghese.

BURGHEZ², -Ă, burghezi, -e, s. m. și f. 1. Persoană care aparține burgheziei; proprietar de mijloace de producție care exploatează muncă salariată; capitalist, Compus: mic-burghez = a) persoană care face parte din mica burghezie. Micul-burghez se află într-o astfel de situație economică, condițiile lui de viață sînt de așa natură, încît el nu poate să nu se înșele, el este atras fără voia lui și inevitabil cînd spre burghezie, cînd spre proletariat. El nu poate avea o «linie» de sine stătătoare din punct de vedere economic. LENIN, O. XXV I80; b) fig. persoană cu vederi înguste, lipsită de orizont intelectual, v. filistin. 2. (În orînduirea feudală) Orășean. – Pl. și: (m.) burgheji.

BURGHEZ¹, -Ă, burghezi, -e, adj. Creat de burghezie, propriu burgheziei, purtînd caracterele ei. Pentru a camufla – temeliile sale principale, constituția din 1923 era străbătută- de la un capăt la altul de cea mai cinică fățărnicie burgheză. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 682. Forța literaturii sovietice constă în aceea că ea a demascat cu neîndurare individualismul burghez. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 109, 5/1. ◊ Democrație burgheză v. democrație. Republică burgheză v. republică. Revoluție burgheză v. revoluție. ◊ Compuse: burghezo-democratic, -ă = (despre o revoluție, mai rar despre un regim etc.) care urmărește (și realizează) lichidarea relațiilor feudale, prin lupta revoluționară a maselor care își imprimă pecetea revendicărilor lor (în condițiile imperialismului lupta revoluționară a maselor populare desfășurîndu-se sub conducerea proletariatului și fiind o etapă prin desăvîrșirea căreia se trece nemijlocit la revoluția socialistă). Pentru clasa muncitoare este mai avantajos ca transformările necesare în direcția burghezo-democratică să se înfăptuiască nu pe cale reformistă, ci neapărat pe cale revoluționară, căci calea reformelor este calea amînărilor, a tărăgănelilor, a morții lente și chinuitoare a părților putrede ale organismului național. LENIN, T. S. 52. Statul democrat-popular este o formă de organizare de stat care se deosebește principial de forma veche burghezo-democratică, un tip nou de stat. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 696; burghezo-moșieresc, -ească = (despre un regim politic) în care burghezia își împletește interesele ei de clasă cu ale moșierimii și împarte puterea cu aceasta, împotriva pcporului muncitor; mic-burghez, -ă = care ține de mica burghezie, creat de mica burghezie, propriu acesteia. În năvala aceasta de elemente oportuniste, mic-burgheze, care amenințau să copleșească partea proletară a partidului și să introducă în rîndurile lui influențele micii burghezii, s-au strecurat în partid și elemente de-a dreptul dușmănoase, care urmăreau scopul de a se camufla cît mai bine și de a submina dinăuntru organizațiile de partid. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 461. – Pl. și: (m.) burgheji.

BURGHEZ, -Ă, burghezi, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. Creat de burghezie, propriu acesteia, purtînd caracterul ei; care face parte din burghezie. ◊ Compuse: burghezo-democratic, -ă = (despre o revoluție, rar despre un regim etc.) care urmărește (și realizează) lichidarea relațiilor feudale prin lupta revoluționară a maselor; burghezo-moșieresc, -ească = (despre un regim politic) în care burghezia își împletește interesele de clasă cu ale moșierimii și împarte puterea cu aceasta, împotriva poporului muncitor; mic-burghez, -ă = creat de mica burghezie, propriu micii burghezii, purtînd caracterele ei. II. S. m. și f. 1. Persoană care aparține burgheziei; proprietar de mijloace de producție care exploatează munca salariată; capitalist. ◊ Compus: mic-burghez = a) persoană care face parte din mica burghezie; b) fig. persoană cu vederi înguste. 2. (În orînduirea feudală) Orășean. [Pl. și: burgheji] – It. borghese (fr. bourgeois).

BURGHEZ, -Ă adj. Făcut de burghezie, al burgheziei. // s.m. și f. 1. (În orînduirea feudală) Locuitor al unui oraș medieval (burg); orășean, tîrgoveț. 2. Persoană care face parte din clasa burgheză, din burghezie; capitalist. [Cf. fr. bourgeois, it. borghese].

BURGHEZ, -Ă I. adj. care aparține burgheziei. II. s. m. f. 1. (în feudalism) orășean, târgoveț. 2. persoană care face parte din burghezie. ♦ mic-~ = a) persoană din mica burghezie; b) filistin. (< it. borghese, după fr. bourgeois)

BURGHEZ² ~i m. Persoană care face parte din burghezie; reprezentant al burgheziei. * Mic-~ a) persoană care aparține micii burghezii; b) persoană cu viață spirituală redusă; filistin. /<it. borghese

BURGHEZ¹ ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de burghezie; propriu burgheziei. 2) Care face parte din burghezie. /<it. borghese

burghez m. cel ce face parte din clasa mijlocie, în opozițiune cu nobil sau militar. ║ a. privitor la burghezi: clasa burgheză.

*burghéz, -ă s. (fr. bourgeois, d. bourg, sat mare cu tîrg. V. tîrg). Odinioară, orășean, tîgoveț care avea niște drepturĭ analoage cu cele cetățeneștĭ (în opoz. cu nobil și militar). Azĭ, orășean care trăĭește bine șĭ fără preocupațiunĭ intelectuale (V. pastramagiŭ). Epitet ironic adresat de socialiștĭ adversarilor lor (ca goĭ la Jidanĭ, gheaur la musulmanĭ și păgîn la creștinĭ). Adj. Relativ la burghezie, de burghez: casă burgheză. Mitocănesc, țărănesc: maniere burgheze. Neliberal, neartistic, neintelectual: prejudiciĭ burgheze. V. burjuĭ.

*2) burghezésc v. tr. (d. burghez). Fam. Prefac în burghez. V. refl. S’au burghezit și boĭeriĭ!

burghezi (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă burghezesc, 3 sg. se burghezește, imperf. 1 sg. mă burghezeam; conj. prez. 1 sg. să mă burghezesc, 3 să se burghezească; imper. 2 sg. afirm. burghezește-te; ger. burghezindu-mă

burghezi (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se burghezește, imperf. 3 sg. se burghezea; conj. prez. 3 să se burghezească

burghezi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burghezesc, imperf. 3 sg. burghezea; conj. prez. 3 sg. și pl. burghezească

burghez adj. m., s. m., pl. burghezi; adj. f., s. f. burgheză, pl. burgheze

mic-burghez adj. m., s. m., pl. mic-burghezi; adj. f., s. f. mic-burgheză, pl. mic-burgheze

burghez adj. m., s. m., pl. burghezi; adj. f., s. f. burgheză, pl. burgheze

burghezo-democratic (-mo-cra-) adj. m., pl. burghezo-democratici; f. burghezo-democratică, pl. burghezo-democratice

burghezo-moșieresc (înv.) (-și-e-) adj. m., f. burghezo-moșierească; pl. m. și f. burghezo-moșierești

*burghezo-moșierime (înv.) (-și-e-) s. f., g.-d. art. burghezo-moșierimii

mic-burghez adj. m., s. m., pl. mic-burghezi; adj. f., s. f. mic-burgheză, pl. mic-burgheze

burghez adj. m., s. m., pl. burghezi; f. sg. burgheză, pl. burgheze

mic-burghez adj. m., s. m., pl. mic-burghezi; f. sg. mic-burgheză, pl. mic-burgheze

burghez, pl. burghezi

mic-burghez, pl. mic-burghezi, f. mic-burgheză, pl. mic-burgheze

burghez, -ghezi; -gheză, -gheze.

BURGHEZ s. (pop. și peior.) burjui.

BURGHEZ s. (pop.) burjui.

Burghez ≠ proletar

Promettre c’est noble, tenir c’est bourgeois (fr. „A promite e nobil, a se ține de promisiune e ceva burghez”) – În vreme ce nobilimea se mulțumea să facă promisiuni fără să le respecte, burghezia era interesată să le și onoreze. Este un proverb derivat din altul: promettre et tenir sont deux (a promite și a respecta promisiunea sînt două lucruri diferite). Adică: una-i a făgădui și-alta e a împlini. Se adresează, de obicei, persoanelor care nu-și onorează promisiunile, nu-și respectă cuvîntul dat. FOL.