3 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BÚRCĂ1, burci, s. f. (Reg.) Bundă (1). – Din ucr. burka.

BÚRCĂ1, burci, s. f. (Reg.) Bundă (1). – Din ucr. burka.

BURCĂ2, burci, s. f. (Reg.) Turtă din mălai care se coace pe vatră, în spuză. – Et. nec.

búrcă1 sf [At: ALECSANDRI, ap. GHICA, S. 352 / Pl: ~rci / E: rs бурка] (Pop) Haină bărbătească țesută din lână Cf suman.

búrcă2 sf [At: H II, 119 / Pl: ? / E: nct] (Reg) Turtă de mălai coaptă pe vatră.

BÚRCĂ2, burci, s. f. (Reg.) Turtă din mălai care se coace pe vatră, în spuză. – Et. nec.

BÚRCĂ, burci, s. f. (Mold., Bucov.) 1. Haină lungă și largă de pănură groasă, neîmblănită, care se poartă iarna. Învălit într-o burcă mohorîtă, el sta pe podul vaporului, ghemuit lîngă catarg, și părea nepăsător de soarta ce-l aștepta. ALECSANDRI, la GHICA, S. 352. 2. Cojoc mare și mițos (de obicei cu mițele în afară); cojoc, bundă (1). Un om al meu... îmi aruncă în spate o burcă, îmi așază în cap o căciulă; și ne ducem în treaba noastră, fără să ne cunoască nimeni. SADOVEANU, Z. C. 144.

BÚRCĂ, burci, s. f. (Reg.) Bundă (1).Ucr. burka.

BÚRCĂ ~ci f. 1) Manta bărbătească de postav, lungă și largă. 2) Cojoc lung și mițos, confecționat din piei de oaie cu lâna în afară; bundă. /<ucr. burka

burcă f. Mold. cojoc mare și lățos, sarică ciobănească: într’o burcă învelit AL. [Rus. BURKA].

1) búrcă f., pl. ĭ (rus. pol. burka). Mold. Trans. Tihoarcă. V. sarică.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

búrcă (reg.) s. f., g.-d. art. búrcii; pl. burci

búrcă (bundă, turtă) s. f., g.-d. art. búrcii; pl. burci


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

búrcă (búrci), s. f. – Bundă. Pol., rus. burka (Cihac, II, 55; DAR), sau mai probabil din tăt. burke (cf. M. Holderness, Notes relating to the Crim’s Tartrs, Londra, 1823).

búrcă (búrci), s. f. – Pîine mare. Tc. bürek (cf. Iordan, BF, VI, 170), cf. bg. burek, ngr. μπουρέϰι. În Mold.Der. burechiușe, s. f. (tăiței de supă).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BURCĂ subst. cu sens de 1° veșmînt, 2° turtă. 1. Burca b. (Vra); – 1691 (BCI VII 10); – Naum, ar. (RI IX 114); Burcă (Sd XVI); – mold. – C., munt. (Î Div); scris și Burchi clucerul (ib și Tec II); Burcan, N. (Tec I) 2. Burcu (Sd X); – Maria (Î Div). 3. Burcea (C Ștef; Gat; 13 – 15 B; – Martin, ard. (RI VII 210). 4. Burcel, Ion (Păc 193); – Pană, 1770, din Ploiești (BCI IV 115); Movila lui – t. 5. Burcic (Dm). 6. Burcin (17 B IV 448). 7. Burciu (Vra; Sd XVI); -l, fam. (Dm; C Ștef; 16 B V 192; VI 243; Băl I; Sur V); -l Lupul (Isp I2; 17 A V 201); Ion Burciului (sic) (17 V III 182).

Intrare: Burcă
Burcă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Burcă
Intrare: burcă (bundă)
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burcă
  • burca
plural
  • burci
  • burcile
genitiv-dativ singular
  • burci
  • burcii
plural
  • burci
  • burcilor
vocativ singular
plural
Intrare: burcă (turtă)
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burcă
  • burca
plural
  • burci
  • burcile
genitiv-dativ singular
  • burci
  • burcii
plural
  • burci
  • burcilor
vocativ singular
plural

burcă (bundă)

  • 1. regional Haină lungă și largă de pănură groasă, neîmblănită, care se poartă iarna; bundă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bundă diminutive: burcușoară un exemplu
    exemple
    • Învălit într-o burcă mohorîtă, el sta pe podul vaporului, ghemuit lîngă catarg, și părea nepăsător de soarta ce-l aștepta. ALECSANDRI, la GHICA, S. 352.
      surse: DLRLC
  • 2. Cojoc mare și mițos (de obicei cu mițele în afară); bundă.
    surse: DLRLC sinonime: bundă cojoc un exemplu
    exemple
    • Un om al meu... îmi aruncă în spate o burcă, îmi așază în cap o căciulă; și ne ducem în treaba noastră, fără să ne cunoască nimeni. SADOVEANU, Z. C. 144.
      surse: DLRLC

etimologie:

burcă (turtă)

  • 1. regional Turtă din mălai care se coace pe vatră, în spuză.
    surse: DEX '09

etimologie: