opțiuni
  • info

9 definiții pentru burcă (turtă)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BURCĂ2, burci, s. f. (Reg.) Turtă din mălai care se coace pe vatră, în spuză. – Et. nec.

burcă2 sf [At: H II, 119 / Pl: ? / E: nct] (Reg) Turtă de mălai coaptă pe vatră.

burcă1 s.f. (reg.) Haină țărănească pentru bărbați, confecționată din stofa de lînă, asemănătoare cu o manta sau o țundră. ♦ Bundă din pănură groasă (verde), care se poartă iarna. ♦ Cojoc mare și mițos; sarică. • pl. -ci. /<ucr., rus. бурка, pol. burka, tăt. burke.

burcă2 s.f. (reg.) Turtă din mălai care se opărește și se coace pe vatră, în spuză. • pl. -ci. /<tc. bürek, ngr. μπουρέκι.

BURCĂ2, burci, s. f. (Reg.) Turtă din mălai care se coace pe vatră, în spuză. – Et. nec.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

burcă (haină; turtă) (reg.) s. f., g.-d. art. burcii; pl. burci

burcă (reg.) s. f., g.-d. art. burcii; pl. burci

burcă (bundă, turtă) s. f., g.-d. art. burcii; pl. burci

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

burcă (burci), s. f. – Pîine mare. Tc. bürek (cf. Iordan, BF, VI, 170), cf. bg. burek, ngr. μπουρέϰι. În Mold. – Der. burechiușe, s. f. (tăiței de supă).

Intrare: burcă (turtă)
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burcă
  • burca
plural
  • burci
  • burcile
genitiv-dativ singular
  • burci
  • burcii
plural
  • burci
  • burcilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

burcă, burcisubstantiv feminin

  • 1. regional Turtă din mălai care se coace pe vatră, în spuză. DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.