Definiția cu ID-ul 426349:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
burcă (burci), s. f. – Pîine mare. Tc. bürek (cf. Iordan, BF, VI, 170), cf. bg. burek, ngr. μπουρέϰι. În Mold. – Der. burechiușe, s. f. (tăiței de supă).