15 definiții pentru bundiță bondiță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bundíță sf [At: LB / V: bon~ / Pl: ~țe / E: bundă + -iță] 1-2 (Șhp) Bundă (1) (mică) din piele de miel cu cusături Si: (reg) bundric (1-2), bunduță (1-2). 3 (Îc) ~ ța-vântului Plantă erbacee, cu flori violete-purpurii, care crește pe câmpuri, pe dealuri Si: (reg) scorgoi, solovărviță (Phlomispurgens).

BUNDÍȚĂ, bundițe, s. f. 1. (Pop.) Diminutiv al lui bundă. 2. (Bot.; în compusul) Bundița-vântului = plantă erbacee cu flori violete-purpurii, care crește prin fânețe, pe câmpuri, pe dealuri (Pholomis pungens).Bundă + suf. -iță.

BUNDÍȚĂ, bundițe, s. f. 1. Diminutiv al lui bundă. 2. (Bot.; în compusul) Bundița vântului = plantă erbacee cu flori violete-purpurii, care crește prin fânețe, pe câmpuri, pe dealuri (Phlomis pungens).Bundă + suf. -iță.

BUNDÍȚĂ, bundițe, s. f. Diminutiv al lui bundă. 1. v. bundă (1). 2. (Mold., Bucov.; în forma bondiță) v. bundă (2). Flăcăii cu ițari strînși pe vină, cu bondițe înflorite pe trup, cu cămăși cu pui. SADOVEANU, O. I 73. Toți de-a rîndul îmbrăcați cu cămeșuice cusute cu bibiluri și albe cum e helgea, cu bondițe mîndre, cu ițari de țigaie și încălțați cu opincuțe. CREANGĂ, A. 75. – Variantă: bondíță s. f.

BUNDÍȚĂ s. f. Diminutiv al lui bundă.

bondíță sf vz bundiță

BONDÍȚĂ s. f. v. bundiță.

bondiță f. V. bundiță: în catrință, în bondiță AL.

bondíță f., pl. e. (dim. d. bondă). Bondă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bundíță (reg.) s. f., g.-d. art. bundíței; pl. bundíțe

bundíță s. f., g.-d. art. bundíței; pl. bundíțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BUNDÍȚĂ s. 1. cojocel, pieptăraș. (O ~ bordată cu dihor.) 2. (BOT.) bundița-vântulul (Phlomis pungens) = (reg.) scorogoi, solovârfiță.

BUNDIȚĂ s. 1. cojocel, pieptăraș. (O ~ femeiască.) 2. (BOT.) bundița-vîntului (Phlomis pungens) = (reg.) scorogoi, solovîrfiță.

Intrare: bundiță
bundiță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bundiță
  • bundița
plural
  • bundițe
  • bundițele
genitiv-dativ singular
  • bundițe
  • bundiței
plural
  • bundițe
  • bundițelor
vocativ singular
plural
bondiță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bondiță
  • bondița
plural
  • bondițe
  • bondițele
genitiv-dativ singular
  • bondițe
  • bondiței
plural
  • bondițe
  • bondițelor
vocativ singular
plural

bundiță Phlomis bondiță

  • 1. Diminutiv al lui bundă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Flăcăii cu ițari strînși pe vînă, cu bondițe înflorite pe trup, cu cămăși cu pui. SADOVEANU, O. I 73.
      surse: DLRLC
    • Toți de-a rîndul îmbrăcați cu cămeșuice cusute cu bibiluri și albe cum e helgea, cu bondițe mîndre, cu ițari de țigaie și încălțați cu opincuțe. CREANGĂ, A. 75.
      surse: DLRLC
  • 2. botanică compus Bundița-vântului = plantă erbacee cu flori violete-purpurii, care crește prin fânețe, pe câmpuri, pe dealuri (Pholomis pungens).
    surse: DEX '09

etimologie:

  • Bundă + sufix -iță.
    surse: DEX '98 DEX '09