opțiuni
  • info

13 definiții pentru cojocel

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COJOCEL, cojocele, s. n. Diminutiv al lui cojoc; cojoc (1) scurt, fără mâneci; pieptar, bundiță. – Cojoc + suf. -el.

COJOCEL, cojocele, s. n. Diminutiv al lui cojoc; cojoc (1) scurt, fără mâneci; pieptar, bundiță. – Cojoc + suf. -el.

cojocel [At: ODOBESCU, S. I, 483 / Pl: (1), ~cei (2) / E: cojoc + -el] 1 sn Cojoc (1) scurt, de obicei, fără mâneci Si: bondoță, bundă, cojociță, cojocuț, pieptar. 2 sm (Bot; reg) Porumb (Zea mays).

COJOCEL, cojocele, s. n. Cojoc scurt, pînă la șold, de obicei fără mîneci; pieptar, bundiță. Prietenul meu [cățelul] sta întins la soare ca un cojocel castaniu lepădat pe pămîntul gol. SADOVEANU, N. F. 35. Cojocele de oaie albă cusute cu vărgi și cu triunghiuri de mătase neagră. ODOBESCU, S. I 483. Du-te... Să-mi aduci un cojocel. TEODORESCU, P. P. 580.

COJOCEL ~e n. (diminutiv de la cojoc) Cojoc scurt, fără mâneci, din piele de miel, împodobit cu ornamente din piele sau brodat cu fire de lână colorată; bundă. /cojoc + suf. ~el

cojocel n. pieptarul țărancelor.

cojocél n., pl. e. Cojoc mic.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cojocel s. n., pl. cojocele

cojocel s. n., pl. cojocele

cojocel s. n., pl. cojocele

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COJOCEL s. bundiță, pieptăraș. (Un ~ femeiesc.)

COJOCEL s. v. cucuruz.

COJOCEL s. bundiță, pieptăraș. (Un ~ femeiesc.)

cojocel s. v. CUCURUZ.

Intrare: cojocel
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cojocel
  • cojocelul
  • cojocelu‑
plural
  • cojocele
  • cojocelele
genitiv-dativ singular
  • cojocel
  • cojocelului
plural
  • cojocele
  • cojocelelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cojocel, cojocelesubstantiv neutru

  • 1. Diminutiv al lui cojoc; cojoc scurt, fără mâneci. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: bundiță bundă pieptar pieptăraș
    • format_quote Prietenul meu [cățelul] sta întins la soare ca un cojocel castaniu lepădat pe pămîntul gol. SADOVEANU, N. F. 35. DLRLC
    • format_quote Cojocele de oaie albă cusute cu vărgi și cu triunghiuri de mătase neagră. ODOBESCU, S. I 483. DLRLC
    • format_quote Du-te... Să-mi aduci un cojocel. TEODORESCU, P. P. 580. DLRLC
etimologie:
  • Cojoc + sufix -el. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.