Definiția cu ID-ul 838745:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BUNDIȚĂ, bundițe, s. f. 1. (Pop.) Diminutiv al lui bundă. 2. (Bot.; în compusul) Bundița-vântului = plantă erbacee cu flori violete-purpurii, care crește prin fânețe, pe câmpuri, pe dealuri (Pholomis pungens). – Bundă + suf. -iță.