16 definiții pentru bulumac

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BULUMAC, bulumaci, s. m. Stâlp de susținere sau grindă de lemn care se întrebuințează la case, la porți, la spaliere de vii etc. – Et. nec.

BULUMAC, bulumaci, s. m. Stâlp de susținere sau grindă de lemn care se întrebuințează la case, la porți, la spaliere de vii etc. – Et. nec.

bulumac sm [At: PONTBRIANT, D. / V: (îrg) ~lam~ / Pl: ~aci / E: nct] Stâlp gros.

bulumac s.m. Stîlp gros de susținere sau grindă de lemn care se întrebuințează la case, la porți, la spaliere de vii etc. ♦ Ext. (adj.; despre oameni) Greu de cap. Nu înțelege nimic, este cam bulumac. • pl. -ci. și bulamac, palimac s.m. /etimol. nec.

BULUMAC, bulumaci, s. m. Stîlp de susținere sau grindă de lemn care se întrebuințează la case, la porți, la garduri de scînduri etc. Avea o casă ascunsă în pădure, aproape de o gîrlă, făcută din bulumaci necojiți. VISSARION, 93. – Variantă: bulamac (V. ROM. noiembrie 1953, 18) s. m.

BULUMAC, bulumaci, s. m. Stîlp de susținere sau grindă de lemn care se întrebuințează la case, la porți etc.

bulamac n. stâlp gros. [Origină necunoscută].

bulamác și bulumác m. (turc.). Sud. Stîlp de lemn (de ex., ceĭ de telegraf). – Și palimac (Bz.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bulumac (reg.) s. m., pl. bulumaci

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bulamac (-ci), s. n.1. Țăruș, stîlp. – 2. Fidea, tăieței de supă. – Var. bulumac. Tc. bulamaç (Ronzevalle 54: Bogrea, Dacor., I, 273). cf. sb. bulumac.[1]

  1. Considerăm corect genul masculin, conform formei de plural și indicațiilor din alte surse. — gall
Intrare: bulumac
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bulumac
  • bulumacul
  • bulumacu‑
plural
  • bulumaci
  • bulumacii
genitiv-dativ singular
  • bulumac
  • bulumacului
plural
  • bulumaci
  • bulumacilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bulamac
  • bulamacul
  • bulamacu‑
plural
  • bulamaci
  • bulamacii
genitiv-dativ singular
  • bulamac
  • bulamacului
plural
  • bulamaci
  • bulamacilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bulumac, bulumacisubstantiv masculin

  • 1. Stâlp de susținere sau grindă de lemn care se întrebuințează la case, la porți, la spaliere de vii etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Avea o casă ascunsă în pădure, aproape de o gîrlă, făcută din bulumaci necojiți. VISSARION, B. 93. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.