13 definiții pentru bulumac bulamac


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bulumác sm [At: PONTBRIANT, D. / V: (îrg) ~lam~ / Pl: ~aci / E: nct] Stâlp gros.

BULUMÁC, bulumaci, s. m. Stâlp de susținere sau grindă de lemn care se întrebuințează la case, la porți, la spaliere de vii etc. – Et. nec.

BULUMÁC, bulumaci, s. m. Stâlp de susținere sau grindă de lemn care se întrebuințează la case, la porți, la spaliere de vii etc. – Et. nec.

BULUMÁC, bulumaci, s. m. Stîlp de susținere sau grindă de lemn care se întrebuințează la case, la porți, la garduri de scînduri etc. Avea o casă ascunsă în pădure, aproape de o gîrlă, făcută din bulumaci necojiți. VISSARION, 93. – Variantă: bulamác (V. ROM. noiembrie 1953, 18) s. m.

BULUMÁC, bulumaci, s. m. Stâlp de susținere sau grindă de lemn care se întrebuințează la case, la porți etc.

bulamac n. stâlp gros. [Origină necunoscută].

bulamác și bulumác m. (turc.). Sud. Stîlp de lemn (de ex., ceĭ de telegraf). – Și palimac (Bz.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bulumác s. m., pl. bulumáci

bulumác s. m., pl. bulumáci


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bulamác (-ci), s. n.1. Țăruș, stîlp. – 2. Fidea, tăieței de supă. – Var. bulumac. Tc. bulamaç (Ronzevalle 54: Bogrea, Dacor., I, 273). cf. sb. bulumac.[1]

  1. Considerăm corect genul masculin, conform formei de plural și indicațiilor din alte surse. — gall
Intrare: bulumac
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bulumac
  • bulumacul
  • bulumacu‑
plural
  • bulumaci
  • bulumacii
genitiv-dativ singular
  • bulumac
  • bulumacului
plural
  • bulumaci
  • bulumacilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bulamac
  • bulamacul
  • bulamacu‑
plural
  • bulamaci
  • bulamacii
genitiv-dativ singular
  • bulamac
  • bulamacului
plural
  • bulamaci
  • bulamacilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bulumac bulamac

  • 1. Stâlp de susținere sau grindă de lemn care se întrebuințează la case, la porți, la spaliere de vii etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Avea o casă ascunsă în pădure, aproape de o gîrlă, făcută din bulumaci necojiți. VISSARION, B. 93.
      surse: DLRLC

etimologie: