Definiția cu ID-ul 425658:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
bulamac (-ci), s. n. – 1. Țăruș, stîlp. – 2. Fidea, tăieței de supă. – Var. bulumac. Tc. bulamaç (Ronzevalle 54: Bogrea, Dacor., I, 273). cf. sb. bulumac.[1]
- Considerăm corect genul masculin, conform formei de plural și indicațiilor din alte surse. — gall