BULUMAC, bulumaci, s. m. Stîlp de susținere sau grindă de lemn care se întrebuințează la case, la porți, la garduri de scînduri etc. Avea o casă ascunsă în pădure, aproape de o gîrlă, făcută din bulumaci necojiți. VISSARION, 93. – Variantă: bulamac (V. ROM. noiembrie 1953, 18) s. m.