3 intrări
26 de definiții
din care- explicative (15)
- morfologice (8)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BUIESTRU, -IASTRĂ, buieștri, -stre, s. m., s. n., adj. 1. S. n. Mers al calului sau al altor animale în timpul căruia pașii se fac cu picioarele din aceeași parte. 2. Adj., s. m. Buiestraș. 3. Adj. Nărăvaș; neastâmpărat, zburdalnic. – Et. nec.
buiestru, ~iastră [At: H VII, 149 / V: ~iast~ / Pl: ~eștri, ~tre / E: ml *ambulester] (Reg) 1-2 sm, a (Cal) care, în mers, aduce concomitent înainte picioarele laterale. 3 sn Mersul calului care calcă cu ambele picioare (dinainte sau din lateral) concomitent. 4 a Nărăvaș.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
buiestru, -iastră s.n., s.m., adj. (pop.) 1 s.n. Mers al calului sau al altor animale în timpul căruia pașii se fac cu picioarele ridicate concomitent de aceeași parte; (pop.) buiestraș. 2 s.m., adj. (Cal) care merge în buiestru; buiestráș. 3 adj. Nărăvaș. ♦ Fig. Neastîmpărat, zburdalnic. • pl. -ieștri, -iestre. /lat. pop. *ambulester <ambŭlare > *îmbulestru > îmbuiestru> în buiestru.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BUIESTRU, ÎMBUIESTRU (scris mai adesea ÎN BUESTRU sbst. 🐒 Mers, pas, umblet particular al calului care ridică amîndouă picioarele, din dreapta sau din stînga, deodată (🖼 640): din Poienița vine domol la vale un călăreț tînăr în buiestru țăcănit (CAR.); proverb: calul bătrîn nu se mai învață în buiestru ¶ 2 Pr. ext. Cal ce are acest umblet, buiestraș: își opri buieștrii osteniți și plini de praf (DEM.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BUIESTRU, -IASTRĂ, buieștri, -iestre, s. m., s. n., adj. 1. S. n. Mers al calului sau al altor animale în timpul căruia pașii se fac cu picioarele din aceeași parte. 2. Adj., s. m. Buiestraș. 3. Adj. Nărăvaș; neastâmpărat, zburdalnic. – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
BUIESTRU2, -IASTRĂ, buiestri, -stre, adj. (Despre cai, rar despre alte ființe) Care merge în buiestru, buiestraș; p. ext. neastîmpărat, zburdalnic, neliniștit. Cal buiestru. ▭ Ceilalți vizitii... nu s-ar încumeta să mîie iepele prea buiestre. REBREANU, R. I 214.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BUIESTRU1 s. n. Trap mărunt al calului, care îngăduie călărețului să nu salte în șa; mers special al unor animale, cînd calcă cu picioarele de pe aceeași parte deodată. Vine domol la vale un călăreț tînăr, în buiestru țăcănit. CARAGIALE, O. I 368. Calul bătrîn nu se mai învață în buiestru. ◊ Loc. adj. În buiestru = buiestraș. Cal în buiestru. ◊ Loc. adv. În buiestru = în trap mărunt. Boierii jucau înainte, în buiestru, pe cai aprigi. SADOVEANU, O. I 298. Fugari neobosiți... ce abia atingeau, în buiestru, cu copita de țarină. ODOBESCU, S. I 161. ◊ Fig. Domnu inginer a nostru e cal vîrstnic. I-a trecut vremea să învețe buiestrul. SADOVEANU, N. F. 131.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BUIESTRU1 s. n. Mers rapid și legănat al calului; umblet special al unor animale care calcă deodată cu amîndouă picioarele din aceeași parte.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BUIESTRU2,-IASTRĂ, buieștri, -iestre, adj. Care merge în buiestru1; p. ext. nărăvaș; neastîmpărat, zburdalnic.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BUIESTRU n. Mers al unor animale, în special al calului, când calcă deodată cu ambele picioare de pe aceeași parte. [Sil. bu-ies-] /Orig. nec.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
buiestru m. mersul calului când ridică deodată cele două picioare dinainte, pas repede: cal bătrân nu se mai învață în buiestru. [Origină necunoscută].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
buĭéstru și (vest) bo- n., pl. urĭ (lat. ambo extra, amîndoŭă [picĭoarele] afară, trecînd pin *îmboĭestre [ca către din contra], apoĭ imbuĭestru, în buĭestru). Un fel de trap maĭ mic în care calu ridică în acelașĭ timp amîndoŭă picĭoarele dintr’o parte (ca ursu, cămila și girafa): calu bătrîn nu se maĭ învăța în buĭestru (Prov.).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
băiestru sm vz buiestru
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
buiastru, ~iastră a vz buiestru
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CAL (pl. cai) sm. 1 🐒 Mamifer erbivor, domestic, care slujește omului la călărit, la tras și la dus poveri (🖼 728): ~ de călărie, ~ de ham, ~ roib; proverb: ~ul de dar nu se caută pe (sau la) dinți, la lucrul dăruit, nu prea se ia în seamă cusururile; ~ul are patru picioare, și tot se poticnește, și cei mai deștepți, cei mai iscusiți pot greși; ~ul (sau armăsarul) bun se vinde din grajd 👉 (ARMĂSAR); ~ul fără căpăstru cade în prăpastie, cei lipsiți de sfătuitori buni sînt expuși să greșească; vrei, ~ule, orz? nu e nevoie să mai întrebi pe cineva, cind vrei să-i faci un bine; a face din ~ măgar, a înjosi pe cineva, a-l aduce într’o stare, a-i crea o situație mai puțin vrednică; a ajunge din ~ măgar, a ajunge jos de tot dîntr’o treaptă înaltă, a scăpăta; a spune cai verzi pe pereți, a povesti lucruri de necrezut, a îndruga la nimicuri; 👉 ALERGA2, BĂTAIE 3, BOT, BREAZ, BUIESTRU, JUCA, POȘTĂ, POTCOAVĂ ¶ 2 De-a caii sau de-a câini, joc de copii în care unul înfățișează calul, iar celălalt îl încalecă sau îl mînă, făcîndu-l să alerge ¶ 3 Aparat de lemn, de forma unui cal, peste care se învață cineva a face sărituri, în sălile de gimnastică (🖼 729) ¶ 4 ⛹ Figură în jocul de șah, care reprezintă un cap de cal (🖼 730) ¶ 5 Trans. Suport de fier pe care se așază lemnele în vatra cuptorului ¶ 6 🏚 pl. Cele două lemne orizontale pe care se sprijinește coșul morii ¶ 7 📻 Unitate de măsură care reprezintă puterea unui motor capabil de a ridica, într’o secundă, 75 de kgr. la o înălțime de un metru: un motor de 300 de cai ¶ 8 🐟 CAL-DE-MARE, mic pește de mare al cărui cap seamănă cu capul de cal, numit și „hipocamp” (Hippocampus) (🖼 731) ¶ 9 🐙 CALUL-DRACULUI, CALUL-POPII, CAL-DE-APĂ gen de insecte nevroptere, caracterizate prin colorile lor metalice admirabile, în care domină albastrul, roșul și verdele; au corpul lung și subțire și aripi colorate și împestrițate cu pete frumoase; trăesc mai ales pe deasupra bălților și la țărmurile rîurilor (Libellula) (🖼 732) ¶ 10 🌿 COADA-CALULUI1'2 👉 COADĂ; – IARBA-CAILOR = FLOCOȘICĂ1; -SUDOAREA-CALULUI, ASUDUL-CALULUI = OSUL-IEPURELUI; – PAȘTILE-CALULUI1 sau PAȘTILE-CAILOR2 = TRAISTA-CIOBANULUI; – PAȘTILE-CALULUI3 = STUPITUL-CUCULUI ¶ 11 🔱pop. Paștile calului sau Paștile cailor, Paștile Blajinilor (👉 BLAJIN); familiar: la Paștile cailor, niciodată [lat. caballus].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
buiestru (în ~) (desp. -ies-) loc. adj., loc. adv. (mers ~, a merge ~)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
buiestru1 (desp. -ies-) (rar) adj. m., pl. buieștri; f. buiastră (desp. -ias-), pl. buiestre
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
buiestru2 (desp. -ies-) s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!buiestru2 (-ies-) (mai ales în loc. adj. / adv. în ~) s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
buiestru1 (-ies-) (rar) adj. m., pl. buieștri; f. buiastră (-ias-), pl. buiestre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
buiestru adj. m., s. m. (sil. -ies-), pl. buieștri; f. sg. buiastră (sil. -ias-), pl. buiestre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
buiestru
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
buiestru, -iastră.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BUIESTRU adj., s. buiestraș. (Un ~ tânăr.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BUIESTRU adj., s. buiestraș. (Un ~ tînăr.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
buiestru (buiastră), adj. – 1. (Cal) care merge făcînd pașii cu picioarele de aceeași parte. – 2. (S. n.) Mers al calului în acest fel. – 3. (Adj.) Impetuos, excesiv. – Var. boiastră, adj. f. (vacă in călduri). Origine incertă. După Giuglea, Dacor., I, 372, acceptat de Rosetti, II, 164, este vorba de lat. *boiester, de la boia „piedică, legătură”, datorită nevoii de a lega picioarele calului cînd se începe să i se arate pasul buiestru. Această ipoteză este dificilă din punct de vedere fonetic. Par mai puțin probabile sugestiile lui Tiktin (urmat de L. Spitzer, Dacor., IV, 664 și REW 1245), care pleacă de la *bovestris, și ale lui Candrea, GS, VII, 287, care se bazează pe lat. ambo extra. Pe de altă parte, Pușcariu a susținut cu tenacitate (DAR; Conv. Lit., XLVI, 167; Dacor., II, 683), der. de la un lat. *ambulester, de la ambŭlāre, care satisface semantic, dar care trezește îndoieli cu privire la fonetism. Toate aceste încercări de explicare pleacă de la presupunerea că este vorba de un cuvînt lat., și această supoziție se întemeiază pe prezența finalului -estru, care este posibil să reprezinte suf. lat. -ester. Totuși Cihac, II, 32 se gîndea la o posibilă der. de la sl. buj „încrezut”, bujakŭ „nebun” (› rom. buiac), cf. pol. zbujać się „a se împăuna”. Sensul 3 („excesiv”) coincide cu această indicație. Este cert că DAR se îndoiește de autenticitatea acestui sens, care îl consideră o greșeală personală a lui Goga; dar cuvîntul apare repetat la Rebreanu, cu același sens, și pe de altă parte, coincide cu var. boiastră „(vacă) în călduri”. Acest ultim cuvînt se leagă în DAR de *bovestris: der. nesigură, dacă ne gîndim că în mod normal ar trebui să se aștepte o formație bazată pe taurus. Este cert, prin urmare, că buiestru nu poate fi separat de buiac, fie că este vorba de o contaminare, fie de o der. directă, cu finala modificată de influența lui pedestru.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: bu-ies-tru
adjectiv (A100) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
- silabație: bu-ies-tru
substantiv masculin (M63) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: bu-ies-tru
substantiv neutru (N40) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
buiestru, buiastrăadjectiv
- 1. Buiestraș. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: buiestraș
- Cal buiestru. DLRLC
- Ceilalți vizitii... nu s-ar încumeta să mîie iepele prea buiestre. REBREANU, R. I 214. DLRLC
-
- 2. Neastâmpărat, neliniștit, nărăvaș, zburdalnic. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: neastâmpărat neliniștit nărăvaș zburdalnic
etimologie:
- DEX '98 DEX '09
buiestru, buieștrisubstantiv masculin
- 1. Buiestraș. DEX '09 DEX '98sinonime: buiestraș
etimologie:
- DEX '98 DEX '09
buiestrusubstantiv neutru
- 1. Mers al calului sau al altor animale în timpul căruia pașii se fac cu picioarele din aceeași parte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Vine domol la vale un călăreț tînăr, în buiestru țăcănit. CARAGIALE, O. I 368. DLRLC
- Calul bătrân nu se mai învață în buiestru. DLRLC
- În buiestru = buiestraș. DLRLCsinonime: buiestraș
- Cal în buiestru. DLRLC
-
- În buiestru = în trap mărunt. DLRLC
- Boierii jucau înainte, în buiestru, pe cai aprigi. SADOVEANU, O. I 298. DLRLC
- Fugari neobosiți... ce abia atingeau, în buiestru, cu copita de țarină. ODOBESCU, S. I 161. DLRLC
- Domnu inginer a nostru e cal vîrstnic. I-a trecut vremea să învețe buiestrul. SADOVEANU, N. F. 131. DLRLC
-
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09