BRUMĂRIU, -IE, brumării, adj. 1. De culoarea brumei (1), alb-cenușiu, brumat (2). (În sintagmele) Prune brumării = soi de prune acoperite cu brumă (3). Oaie brumărie = varietate de oaie cu lâna pestriță, albă și neagră. ♦ Care aparține acestor oi sau pielicelelor acestor oi. Căciulă brumărie. – Brumă + suf. -ăriu.

brumăriu, ~ie [At: DAMÉ, T. 67 / Pl: ~ii / E: brumă + -ăriu] 1-3 a Brumărel (1-3). 4 sm Luna octombrie. 5 sm Luna noiembrie.

bruma vb. I. 1 intr. A cădea brumă. La mijlocul lui septembrie a brumat ușor (AGÂR.). 2 tr., refl. A (se) acoperi cu brumă sau cu ceva care seamănă cu bruma. • prez.ind. pers. 3 -ează. /brumă + -a.

brumăriu, -ie adj. 1 De culoarea brumei; alb-cenușiu. ◊ Prune brumării = varietate de prune acoperite cu o pulbere fină, albicioasă; cu brumă. 2 Oaie brumărie = varietate de oaie cu lîna pestriță, alb cu negru. ♦ ext. (despre căciuli, haine etc.) Care este făcut din blană sau lînă, care provine de la acest soi de ovine. Cine să fie acest blagoslovit creștin încoronat cu căciulă brumărie (ALECS.). • pl. -ii. /brumă + -ăriu.

BRUMĂRIU I. adj. Albicios ca bruma; sur, cenușiu: cu ghioaga pe umăr și căciula brumărie pe ceafă (VLAH.); crengi mai borbonate de prune brumării (IRG.); șuvițele brumării de păr (GRIG.). II. BRUMĂRIE sf. 🌿 Varietate de struguri.

BRUMA, pers. 3 brumează, vb. I. (Rar) 1. Intranz. A cădea brumă (1). 2. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu brumă (1) sau cu ceva care seamănă cu bruma. – Din brumă.

BRUMĂRIU, -IE, brumării, adj. 1. De culoarea brumei (1), alb-cenușiu, brumat. 2. (În sintagmele) Prune brumării = soi de prune acoperite cu brumă (3). Oaie brumărie = varietate de oaie cu lâna pestriță, albă și neagră. ♦ Care aparține acestor oi sau pielicelelor acestor oi. Căciulă brumărie. – Brumă + suf. -ăriu.

BRUMĂRIU, -IE, brumării, adj. 1. De culoarea fumurie a brumei; brumat. Mustăcioara neagră... abia întrezărită printre valurile brumării ale gulerului șubei. GALAN, Z. R. 127. Cine să fie acest blagoslovit creștin încoronat cu căciulă brumărie și înfășurat cu contăș de vulpe? ALECSANDRI, T. 1114. 2. (În expr.) Prune brumării = soi de prune de culoare albastră-vînătă, acoperite cu un praf alburiu.

BRUMĂRIU, -IE, brumării, adj. 1. De culoarea brumei; alb-cenușiu. 2. (În expr.) Prune brumării = soi de prune acoperite cu brumă (3). – Din brumă¹ + suf. -ăriu.

A BRUMA ~ează 1. intranz. rar A cădea brumă. 2. tranz. A acoperi cu brumă. /Din brumă

BRUMĂRIU ~e (~i) 1) (mai ales despre oi, miei, lână, pielicele) Care este de culoarea brumei. 2): Prune ~i varietate de prune, acoperite cu un praf albicios asemănător cu bruma. /brumă + suf. ~ăriu

brumăriu a. de fața brumei, cenușiu: căciulă brumărie. ║ brumărie f. varietate de struguri.

brumăríŭ, -íe adj. (d. brumă). Cu brumă (acoperit cu un praf albicĭos natural). strugurĭ, prune, mure brumăriĭ. Ca bruma (ca roŭa înghețată), cenușiŭ deschis: căciula brumărie. – În nord brumariŭ.

brumăriu adj. m., f. brumărie; pl. m. și f. brumării

brumăriu adj. m., f. brumărie; pl. m. și f. brumării

bruma vb., ind. prez. 3 sg. brumează

brumăriu adj. m., f. brumărie; pl. m. și f. brumării

brumăriu

Quercus pedunculiflora K. Koeh, « Stejar brumăriu ». Specie cu ghinda ovată în cupă lățită, emisferică, cu peduncul lung, solzi cu vîrf lat și extremitățile concrescute. Frunze pînă la 25 cm lungime, cu pînă la 7 perechi de lobi rotunjiți (mai lați în partea superioară sau la mijloc), auriculate, scurt-pețiolate, pe partea superioară verzi-închis, pe cea inferioară cenușii-pubescente. Arbore de pînă la 30 m înălțime, scoarță cu ritidom crăpat adînc, rezistă la uscăciunea solului și a atmosferei.

brumărie, brumării adj. f. (er. – d. femei) în floarea vârstei; la vârsta deplinei experiențe sexuale.

BRUMĂRIE s. v. crețișoară.

BRUMĂRIU adj. fumuriu, (rar) brumat, (reg.) morojan. (De culoare ~.)

brumărie s. v. CREȚIȘOARĂ.

BRUMĂRIU adj. fumuriu, (rar) brumat, (reg.) morojan. (De culoare ~.)