brumăriu, ~ie [At: DAMÉ, T. 67 / Pl: ~ii / E: brumă + -ăriu] 1-3 a Brumărel (1-3). 4 sm Luna octombrie. 5 sm Luna noiembrie.

brumăriu, -ie adj. 1 De culoarea brumei; alb-cenușiu. ◊ Prune brumării = varietate de prune acoperite cu o pulbere fină, albicioasă; cu brumă. 2 Oaie brumărie = varietate de oaie cu lîna pestriță, alb cu negru. ♦ ext. (despre căciuli, haine etc.) Care este făcut din blană sau lînă, care provine de la acest soi de ovine. Cine să fie acest blagoslovit creștin încoronat cu căciulă brumărie (ALECS.). • pl. -ii. /brumă + -ăriu.

BRUMĂRIU I. adj. Albicios ca bruma; sur, cenușiu: cu ghioaga pe umăr și căciula brumărie pe ceafă (VLAH.); crengi mai borbonate de prune brumării (IRG.); șuvițele brumării de păr (GRIG.). II. BRUMĂRIE sf. 🌿 Varietate de struguri.

brumăriu a. de fața brumei, cenușiu: căciulă brumărie. ║ brumărie f. varietate de struguri.

brumărie, brumării adj. f. (er. – d. femei) în floarea vârstei; la vârsta deplinei experiențe sexuale.

BRUMĂRIE s. v. crețișoară.

brumărie s. v. CREȚIȘOARĂ.