3 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

británic, ~ă [At: DEX2 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr britannique] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populația de bază a Marii Britanii. 3-4 smf, a (Om) originar din Marea Britanie. 5 smp Populație care locuiește în Marea Britanie. 6 a Care aparține Marii Britanii. 7 a Care aparține britanicilor (5). 8 a Privitor la Marea Britanie. 9 a Privitor la britanici (5). 10 a Care este specific Marii Britanii. 11 a Care este specific britanicilor (5). 12 a Care provine din Marea Britanie.

BRITÁNIC, -Ă, britanici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Marii Britanii; p. restr. englez. 2. Adj. Care aparține Marii Britanii sau britanicilor (1), privitor la Marea Britanie ori la britanici; p. restr. englez. – Din fr. britannique.

BRITÁNIC, -Ă, britanici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Marii Britanii: p. restr. englez. 2. Adj. Care aparține Marii Britanii, privitor la Marea Britanie; p. restr. englez. – Din fr. britannique.

BRITÁNIC2, -Ă, britanici, re, s. m. și f. Persoană care locuiește sau care este originară din Marea Britanie; englez.

BRITÁNIC1, -Ă, britanici, -e, adj. Care ține de Marea Britanie; englez, englezesc. Insulele britanice.

BRITÁNIC, -Ă, britanici, -e, adj., s. m. și f. Englez. – Fr. britannique.

BRITÁNIC2 ~că (~ci, ~ce) m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Marii Britanii sau este originară din Marea Britanie. /<fr. britannique

BRITÁNIC1 ~că (~ci, ~ce) Care aparține Marii Britanii sau populației ei; din Marea Britanie. /<fr. britannique

Britanic m. fiul împăratului Claudiu și al Mesalinei, fu otrăvit de Nerone în anul 56 d. Cr.

Britanice (Insule) pl. nume colectiv al celor 3 regate (Anglia, Scoția și Irlanda) și al insulelor înconjurătoare.

Columbia (britanică) 1. provincie în America de N., pe Oceanul Pacific, cap. Victoria: 780.000 loc.; 2. (sau Oregon), fluviu în America de.N., iese din Munții Stâncoși, străbate Columbia britanică și se varsă în Oceanul Pacific: 1800 km.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

británic adj. m., s. m., pl. británici; adj. f., s. f. británică, pl. británice

británic s. m., adj. m., pl. británici; f. sg. británică, g.-d. art. británicei; pl. británice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BRITÁNIC s., adj. 1. s. v. englez. 2. adj. v. englezesc.

BRITANIC s., adj. 1. s. englez. 2. adj. englez, englezesc.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BRITANIC, Arhipelagul ~ (BRITISH ISLES) [brítiș ialz], arh. în NV Europei, între Oc. Atlantic și Marea Nordului, separat de continent prin str. Pas de Calais; c. 315 mii km2; 60,7 mil. loc. (1989). Ins. pr.: Marea Britanie, Irlanda, Hebride, Orkney, Shetland, Normande, Man, Anglesey, Wright. Cuprinde statele Marea Britanie și Rep. Irlanda.

COLUMBIA BRITANICĂ (BRITSH COLUMBIA [britiș cəlámbiə]), prov. în V Canadei cu ieșire la Oc. Pacific, cuprinzînd și ins. Vancouver și Queen Charlotte; 929,7 mii km2; 3,04 mil. loc. (1989) Centrul ad-tiv: Victoria. Expl. forestiere, de cărbune, argint, zinc, plumb, petrol și gaze naturale, cupru. Cereale, fructe. Creșterea bovinelor. Pescuit.

COMUNITATEA BRITANICĂ DE NAȚIUNI, denumirea inițială (1926-1947) a Comunității de Națiuni. V. Commonwealth (2).

HONDURASUL BRITANIC, denumirea, între 1862 și 1973, a terit. colonial (azi statul) Belize.

IMPERIUL BRITANIC v. Marea Britanie.

arată toate definițiile

Intrare: Britanic
Britanic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: britanic (adj.)
britanic1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • britanic
  • britanicul
  • britanicu‑
  • britanică
  • britanica
plural
  • britanici
  • britanicii
  • britanice
  • britanicele
genitiv-dativ singular
  • britanic
  • britanicului
  • britanice
  • britanicei
plural
  • britanici
  • britanicilor
  • britanice
  • britanicelor
vocativ singular
plural
Intrare: britanic (s.m.)
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • britanic
  • britanicul
  • britanicu‑
plural
  • britanici
  • britanicii
genitiv-dativ singular
  • britanic
  • britanicului
plural
  • britanici
  • britanicilor
vocativ singular
  • britanicule
  • britanice
plural
  • britanicilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

britanic (adj.)

etimologie:

britanic, -ă (persoană) britanic britanică

etimologie: