11 definiții pentru britanic (s.m.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BRITÁNIC, -Ă, britanici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Marii Britanii; p. restr. englez. 2. Adj. Care aparține Marii Britanii sau britanicilor (1), privitor la Marea Britanie ori la britanici; p. restr. englez. – Din fr. britannique.

británic, ~ă [At: DEX2 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr britannique] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populația de bază a Marii Britanii. 3-4 smf, a (Om) originar din Marea Britanie. 5 smp Populație care locuiește în Marea Britanie. 6 a Care aparține Marii Britanii. 7 a Care aparține britanicilor (5). 8 a Privitor la Marea Britanie. 9 a Privitor la britanici (5). 10 a Care este specific Marii Britanii. 11 a Care este specific britanicilor (5). 12 a Care provine din Marea Britanie.

britanic, -ă s.m., s.f., adj. 1 s.m., s.f. Persoană care face parte din populația de bază a Marii Britanii sau este originară de acolo; (la pl. m.) popor, națiune care s-a format, care locuiește în Marea Britanie; locuitorii Marii Britanii. ♦ Ext. Englez. 2 adj. Care aparține Marii Britanii sau britanicilor, care se referă la Marea Britanie sau la britanici; care este originar din Marea Britanie. • pl. -ci, -ce. /<fr. britannique.

BRITÁNIC, -Ă, britanici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Marii Britanii: p. restr. englez. 2. Adj. Care aparține Marii Britanii, privitor la Marea Britanie; p. restr. englez. – Din fr. britannique.

BRITÁNIC2, -Ă, britanici, re, s. m. și f. Persoană care locuiește sau care este originară din Marea Britanie; englez.

BRITÁNIC, -Ă, britanici, -e, adj., s. m. și f. Englez. – Fr. britannique.

BRITÁNIC2 ~că (~ci, ~ce) m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Marii Britanii sau este originară din Marea Britanie. /<fr. britannique

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

britanic adj. m., s. m., pl. britanici; adj. f., s. f. britanică, pl. britanice

británic s. m., adj. m., pl. británici; f. sg. británică, g.-d. art. británicei; pl. británice

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BRITÁNIC s., adj. 1. s. v. englez. 2. adj. v. englezesc.

BRITANIC s., adj. 1. s. englez. 2. adj. englez, englezesc.

Intrare: britanic (s.m.)
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • britanic
  • britanicul
  • britanicu‑
plural
  • britanici
  • britanicii
genitiv-dativ singular
  • britanic
  • britanicului
plural
  • britanici
  • britanicilor
vocativ singular
  • britanicule
  • britanice
plural
  • britanicilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

britanic, britanicisubstantiv masculin
britanică, britanicesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care face parte din populația Marii Britanii. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.