britanic, -ă s.m., s.f., adj. 1 s.m., s.f. Persoană care face parte din populația de bază a Marii Britanii sau este originară de acolo; (la pl. m.) popor, națiune care s-a format, care locuiește în Marea Britanie; locuitorii Marii Britanii. ♦ Ext. Englez. 2 adj. Care aparține Marii Britanii sau britanicilor, care se referă la Marea Britanie sau la britanici; care este originar din Marea Britanie. • pl. -ci, -ce. /<fr. britannique.

Britanic m. fiul împăratului Claudiu și al Mesalinei, fu otrăvit de Nerone în anul 56 d. Cr.