14 definiții pentru brigandaj

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BRIGANDÁJ, brigandaje, s. n. (Franțuzism) Tâlhărie la drumul mare. – Din fr. brigandage.

BRIGANDÁJ, brigandaje, s. n. (Franțuzism) Tâlhărie la drumul mare. – Din fr. brigandage.

brigandaj sn [At: DA / Pl: ~e / E: fr brigandage] (Frm) Tâlhărie la drumul mare.

BRIGANDÁJ, brigandaje, s. n. (Franțuzism) Tîlhărie, hoție la drumul mare.

BRIGANDÁJ, brigandaje, s. n. (Franțuzism) Tîlhărie la drumul mare. – Fr. brigandage.

BRIGANDÁJ s.n. Tâlhărie, hoție la drumul mare. [< fr. brigandage].

BRIGANDÁJ s. n. tâlhărie. (< fr. brigandage)

BRIGANDÁJ n. Faptă de brigand; tâlhărie. /<fr. brigandage

brigandaj n. 1. hoție cu mâna înarmată; 2. jaf, prădăciune revoltătoare.

*brigandáj n., pl. e (fr. brigandage). Tîlhărie de codru. Fig. Concusiune, jaf: administrațiunea luĭ n’a fost de cît un brigandaj.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

brigandaj (livr.) s. n., pl. brigandaje

brigandáj s. n., pl. brigandáje

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BRIGANDÁJ s. v. banditism, gangsterism, jaf, tâlhărie.

brigandaj s. v. BANDITISM. GANGSTERISM. JAF. TÎLHĂRIE.

Intrare: brigandaj
brigandaj substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brigandaj
  • brigandajul
  • brigandaju‑
plural
  • brigandaje
  • brigandajele
genitiv-dativ singular
  • brigandaj
  • brigandajului
plural
  • brigandaje
  • brigandajelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

brigandaj, brigandajesubstantiv neutru

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.