opțiuni

14 definiții pentru brigandaj


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

brigandaj sn [At: DA / Pl: ~e / E: fr brigandage] (Frm) Tâlhărie la drumul mare.

BRIGANDÁJ, brigandaje, s. n. (Franțuzism) Tâlhărie la drumul mare. – Din fr. brigandage.

BRIGANDÁJ, brigandaje, s. n. (Franțuzism) Tâlhărie la drumul mare. – Din fr. brigandage.

BRIGANDÁJ, brigandaje, s. n. (Franțuzism) Tîlhărie, hoție la drumul mare.

BRIGANDÁJ, brigandaje, s. n. (Franțuzism) Tâlhărie la drumul mare. – Fr. brigandage.

BRIGANDÁJ s.n. Tâlhărie, hoție la drumul mare. [< fr. brigandage].

BRIGANDÁJ s. n. tâlhărie. (< fr. brigandage)

BRIGANDÁJ n. Faptă de brigand; tâlhărie. /<fr. brigandage

brigandaj n. 1. hoție cu mâna înarmată; 2. jaf, prădăciune revoltătoare.

*brigandáj n., pl. e (fr. brigandage). Tîlhărie de codru. Fig. Concusiune, jaf: administrațiunea luĭ n’a fost de cît un brigandaj.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

brigandáj (livr.) s. n., pl. brigandáje

brigandáj s. n., pl. brigandáje

brigandaj, -je.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BRIGANDÁJ s. v. banditism, gangsterism, jaf, tâlhărie.

brigandaj s. v. BANDITISM. GANGSTERISM. JAF. TÎLHĂRIE.

Intrare: brigandaj
brigandaj substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brigandaj
  • brigandajul
  • brigandaju‑
plural
  • brigandaje
  • brigandajele
genitiv-dativ singular
  • brigandaj
  • brigandajului
plural
  • brigandaje
  • brigandajelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

brigandaj

etimologie: