14 definiții pentru brigandaj


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

brigandaj sn [At: DA / Pl: ~e / E: fr brigandage] (Frm) Tâlhărie la drumul mare.

BRIGANDÁJ, brigandaje, s. n. (Franțuzism) Tâlhărie la drumul mare. – Din fr. brigandage.

BRIGANDÁJ, brigandaje, s. n. (Franțuzism) Tâlhărie la drumul mare. – Din fr. brigandage.

BRIGANDÁJ, brigandaje, s. n. (Franțuzism) Tîlhărie, hoție la drumul mare.

BRIGANDÁJ, brigandaje, s. n. (Franțuzism) Tâlhărie la drumul mare. – Fr. brigandage.

BRIGANDÁJ s.n. Tâlhărie, hoție la drumul mare. [< fr. brigandage].

BRIGANDÁJ s. n. tâlhărie. (< fr. brigandage)

BRIGANDÁJ n. Faptă de brigand; tâlhărie. /<fr. brigandage

brigandaj n. 1. hoție cu mâna înarmată; 2. jaf, prădăciune revoltătoare.

*brigandáj n., pl. e (fr. brigandage). Tîlhărie de codru. Fig. Concusiune, jaf: administrațiunea luĭ n’a fost de cît un brigandaj.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

brigandáj (livr.) s. n., pl. brigandáje

brigandáj s. n., pl. brigandáje


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BRIGANDÁJ s. v. banditism, gangsterism, jaf, tâlhărie.

brigandaj s. v. BANDITISM. GANGSTERISM. JAF. TÎLHĂRIE.

Intrare: brigandaj
brigandaj substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brigandaj
  • brigandajul
  • brigandaju‑
plural
  • brigandaje
  • brigandajele
genitiv-dativ singular
  • brigandaj
  • brigandajului
plural
  • brigandaje
  • brigandajelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

brigandaj

etimologie: