bricheta vt [At: LTR² / Pzi: ~ tez / E: brichetă] 1 A face brichete¹. 2 A face brichete² prin aglomerarea sau presarea materialelor mărunte sau pulverulente.

bricheta vb. I. tr. A face brichete prin presarea materialelor mărunte sau pulverulente. ◊ (refl. pas.) Cărbunele se brichetează prin presare. • prez.ind. -ez. /<fr. briqueter.

BRICHETA, brichetez, vb. I. Tranz. A face brichete² (de cărbune, de minereu etc.). (Refl. pas.) Pulberea de cărbune se brichetează prin simplă presare (la rece sau la cald) sau cu adăugare de gudron.

BRICHETA, brichetez, vb. I. Tranz. A face brichete². – Fr. briqueter.

BRICHETA vb. I. tr. A face brichete (1). [< fr. briqueter].

BRICHETA vb. tr. a face brichete¹ (1). (< fr. briqueter)

A BRICHETA ~ez tranz. (materiale mărunte sau pulverulente) A face brichete (prin presare); a comprima în formă de brichetă. /<fr. briqueter

BRICHETĂ¹, brichete, s. f. Mic aparat (de buzunar) pentru aprins (țigările). – Din fr. briquet.

brichetă² sf [At: DA / E: fr briquette] 1 Bucată de combustibil, din praf de cărbune aglutinat și turnat în diferite forme. 2 (Îs) – furajeră Nutreț combinat, presat în mașini speciale.

brichetă¹ sf [At: DA ms / Pl: ~te / E: fr briquet] Obiect de dimensiuni mici care servește la aprinderea țigărilor.

brichetă¹ s.f. 1 Dispozitiv mic, de buzunar (umplut cu gaz), care se folosește pentru aprins țigările. 2 Dispozitiv mic, cu gaz sau electric, prevăzut cu o țeavă la capătul căreia se produce o flacără sau o scînteie, folosit pentru aprinderea aragazului. • pl. -e. /<fr. briquet.

brichetă² s.f. 1 (urmat de determ. introduse prin prep. „de”) Produs obținut din presarea materialelor mărunte sau pulverulente (cărbune, minereu etc.), în formă paralelipipedică, pentru a fi transportat sau a fi prelucrat ulterior. Brichete de cărbune. 2 Brichetă furajeră = nutreț combinat, presat în mașini speciale, folosit pentru hrana cabalinelor, bovinelor și a ovinelor. • pl. -e. /<fr. briquette.

BRICHETĂ¹, brichete, s. f. Mic aparat (de buzunar) pentru aprins (țigările). – Din fr. briquet.

BRICHETĂ¹, brichete, s. f. Mic aparat de buzunar pentru aprins țigările.

BRICHETĂ², brichete, s. f. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «de») Produs obținut prin presarea pulberii sau a părților mărunte ale unor materiale, în formă paralelipipedică (ca o cărămidă) sau în formă ovoidală, spre a fi mai ușor transportate, prelucrate sau întrebuințate. Brichete de cocs. Brichete de minereu. Soba a fost încălzită cu brichete.

BRICHETĂ², brichete, s. f. Produs obținut din aglomerarea prin presiune a pulberii unor materiale în formă paralelipipedică sau ovoidală, spre a fi mai ușor transportate sau întrebuințate. Brichete de cărbune. – Fr. briquette.

BRICHETĂ¹, brichete, s. f. Mic aparat de buzunar pentru aprins țigările. – Fr. briquet.

BRICHETĂ s.f. 1. Produs de formă paralelipipedică, ovoidală etc., obținut prin presarea pulberii de cărbune sau minereu. ◊ Brichetă furajeră = produs obținut prin tocarea, amestecarea și comprimarea în mașini speciale a mai multor nutrețuri. 2. Aparat de buzunar pentru aprins țigările. [< fr. briquet, briquette].

BRICHETĂ¹ s. f. 1. produs obținut prin presarea unui material granular (cărbune, minereu), pește înghețat etc. 2. produs furajer prin comprimarea în mașini speciale a mai multor nutrețuri tocate și amestecate. (< fr. briquette)

BRICHETĂ² s. f. aparat de buzunar pentru aprins țigările. (< fr. briquet)

brichetă s. f. Produs sub formă paralelipipedică din pește înghețat ◊ „La magazinul «Delta Dunării» [...] se găsesc, pe lângă clasicele conserve de pește și brichetele de pește oceanic congelat [...]” R.l. 1 VI 93 p. 2 (din fr. briquette; DN – alt sens, DN3)

ceas-brichetă s. n. 1965 Ceas cu formă (și funcție) de brichetă v. ceas-broșă //din ceas + brichetă//

BRICHETĂ² ~e f. Produs de formă geometrică regulată, obținut prin presarea unor materiale mărunte sau pulverulente. /<fr. briquette

BRICHETĂ¹ ~e f Aparat (de buzunar) care produce foc și servește, mai ales, la aprinsul țigărilor. ~ cu gaz. ~ cu benzină. /<fr. briquet

*brichét n., pl. e și brichetă f., pl. e (fr. briquette, dim. d. brique, cărămidă). Cărbune de pămînt orĭ turbă presată ca o cărămigĭoară și care se întrebuințează ca combustibil.

bricheta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. brichetez, 3 brichetează; conj. prez. 1 sg. să brichetez, 3 să bricheteze

bricheta (a ~) vb., ind. prez. 3 brichetează

bricheta vb., ind. prez. 1 sg. brichetez, 3 sg. și pl. brichetează

brichetă s. f., g.-d. art. brichetei; pl. brichete

brichetă s. f., g.-d. art. brichetei; pl. brichete

brichetă (aparat, produs presat) s. f., pl. brichete

BRICHETĂ s. (pop.) aprinzătoare, (reg.) scăpărătoare. (Și-a aprins țigara cu ~.)

BRICHETĂ s. (pop.) aprinzătoare, (reg.) scăpărătoare. (Și-a aprins țigara cu ~.)

brichetă (brichete), s. f. – 1. Mic aparat pentru aprins țigările. – 2. Aglomerat de carbon. Confuzie a două cuvinte fr., briquet și briquette.