4 intrări

42 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BRIC2 adj. invar., s. n. (Franțuzism) 1. Adj. invar. Cărămiziu. 2. S. n. Culoare bric (1). – Din fr. brique.

BRIC1, bricuri, s. n. Navă cu două catarge, cu pânze pătrate și bompres, uneori și cu motor, folosită în trecut în scopuri militare și comerciale. – Din fr. brick.

bric1 sn [At: I. GHICA, ap. CADE / Pl: ~uri / E: eg brick] Vas cu pânze, cu două (rar, trei) catarge, uneori cu motor auxiliar, care servea altădată ca vas de comerț sau de război, iar astăzi este folosit mai ales ca navă școală pentru elevii de marină.

bric2 [At: DEX2 / E: fr brique] (Frm) 1 ain Cărămiziu. 2 sni Culoare cărămizie.

bric2 s.n. (mar.) Navă cu două catarge, cu pînze pătrate și bompres, folosită în trecut în scopuri militare, iar în prezent ca navă-școală. ◊ Bric-goeletă = brigantină. • pl. -uri. /<fr. brick, germ. Brigg engl. brig.

bric1 adj.invar., s.n. 1 adj.invar. Care este de culoarea cărămizii; cărămiziu. 2 s.n. Culoarea cărămizie. • /<fr. brique.

BRIC1, bricuri, s. n. Navă cu două catarge, cu pânze pătrate și bompres, uneori și cu motor, folosită în trecut în scopuri militare. – Din fr. brick.

BRIC2 adj. invar., s. n. (Franțuzism) 1. Adj. invar. Cărămiziu. 2. S. n. Culoare cărămizie. – Din fr. brique.

BRIC, bricuri, s. n. Navă cu pînze (uneori cu motor auxiliar), avînd două catarge și pînze pătrate.

BRIC, bricuri, s. n. Navă cu pînze și cu două catarge, uneori și cu motor. – Fr. brick (<engl.).

BRIC s.n. Corabie cu două catarge, echipată cu pînze pătrate și uneori cu motor. ◊ Bric-goeletă = bric al cărui arbore trinchet poartă vele pătrate, iar celălalt arbore vele aurice. [Pl. -curi. / < fr. brick, cf. engl. brig].

BRIC2 adj. inv., s. n. cărămiziu. (< fr. brique)

BRIC1 s. n. velier cu două catarge și bompres, folosit în trecut ca navă de luptă, iar astăzi ca navă-școală. (< fr. brick)

BRIC ~uri n. înv. Corabie (militară sau comercială), prevăzută cu două catarge, cu pânze pătrate și, uneori, cu motor. /<fr. brick

*bric n., pl. urĭ (fr. brik, engl. brig). Un fel de bastiment de războĭ cu doŭă catargurĭ.

BRICI, brice, s. n. Instrument de bărbierit, cu lamă de oțel și cu mâner. [Pl. și: briciuri] – Din sl. bricĭ.

brici sn [At: CORESI, PS. 137 / Pl: ~ice / E: vsl брич] 1 Instrument cu limbă de oțel, foarte ascuțită, cu care se rade barba. 2 (Rar; îc) Buză~ Persoană tăioasă la vorbă.

brici s.n. Instrument din oțel, cu limbă foarte ascuțită și cu mîner, folosit la bărbierit. ◊ Compar. Vîntul, deși se mai potolise, tăia ca briciul (AGÂR.). • pl. -ce. /<sl. veche брнчь <bg. брич.

BRICI, brice, s. n. Instrument de bărbierit, cu lamă de oțel și cu mâner. [Pl. și: briciuri] – Din sl. bricĩ.

BRICI, brice, s. n. Instrument cu limbă de oțel, cu tăiș foarte ascuțit, care servește la bărbierit. Gura... zîmbea fără răutate, împresurată de un puf bălan pe care nu-l atinsese încă briciul. SADOVEANU, N. F. 54. ◊ (Metaforic) Frigul se face un brici de oțel. MACEDONSKI, O. 147. Timpul e frumos... adică soarele e splendid, dar vintul brici. ALECSANDRI, S. 154.

BRICI, brice, s. n. Instrument de bărbierit, cu limbă de oțel. [Pl. și: briciuri] – Slav (v. sl. bricĩ).

BRICI ~e n. Instrument de bărbierit, având forma unui cuțit cu mâner și cu o lamă de oțel ascuțită. /<sl. briți

briciu n. cuțit de ras barba. [Slav. BRIČI].

bricĭ n., pl. ce (vsl. bg. bričĭ). Cuțit de ras barba și mustățile. Acest cuțit taĭe ca bricĭu, taĭe foarte bine.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bric1 adj. invar. (jachete ~)

bric3 (navă) s. n., pl. bricuri

bric (culoare) adj. invar., s. n.

+brici1 (fam.) adj. invar., adv. (minte ~, a merge ~) corectat(ă)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BRIC adj. invar. v. cărămiziu, roșcat, roșiatic.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

brici (brice), s. n. – Cuțit de bărbierit. – Mr. briți. Sl. briči (Miklosich, Slaw. Elem., 15; Lexicon, 44; Cihac, II, 28; DAR; Philippide, II, 701); cf. alb. brisk, tc. biçak (› briceag).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

brici adj. invar., adv. excelent, formidabil.

lame, brice și carice expr. de toate pentru toți, tot ce vrei și ce nu vrei.

Intrare: bric (adj.)
bric2 (adj.) adjectiv invariabil
adjectiv invariabil (I9)
  • bric
  • bri
Intrare: bric (culoare)
bric1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bric
  • bricul
  • bricu‑
plural
  • bricuri
  • bricurile
genitiv-dativ singular
  • bric
  • bricului
plural
  • bricuri
  • bricurilor
vocativ singular
plural
Intrare: bric (navă)
bric1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bric
  • bricul
  • bricu‑
plural
  • bricuri
  • bricurile
genitiv-dativ singular
  • bric
  • bricului
plural
  • bricuri
  • bricurilor
vocativ singular
plural
Intrare: brici
brici1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N58)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brici
  • briciul
  • briciu‑
plural
  • brice
  • bricele
genitiv-dativ singular
  • brici
  • briciului
plural
  • brice
  • bricelor
vocativ singular
plural
brici2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N60)
Surse flexiune: DEX '09
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brici
  • briciul
  • briciu‑
plural
  • briciuri
  • briciurile
genitiv-dativ singular
  • brici
  • briciului
plural
  • briciuri
  • briciurilor
vocativ singular
plural
brici3 (adj., adv.) adjectiv invariabil adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOOM 3
  • brici
  • bric‑
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bricadjectiv invariabil

etimologie:

bric, bricurisubstantiv neutru

etimologie:

bric, bricurisubstantiv neutru

  • 1. Navă cu două catarge, cu pânze pătrate și bompres, uneori și cu motor, folosită în trecut în scopuri militare și comerciale. DEX '09 DLRLC DN
    • 1.1. Bric-goeletă = bric al cărui arbore trinchet poartă vele pătrate, iar celălalt arbore vele aurice. DN
etimologie:

brici, bricesubstantiv neutru

  • 1. Instrument de bărbierit, cu lamă de oțel și cu mâner. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Gura... zîmbea fără răutate, împresurată de un puf bălan pe care nu-l atinsese încă briciul. SADOVEANU, N. F. 54. DLRLC
    • format_quote metaforic Frigul se face un brici de oțel. MACEDONSKI, O. 147. DLRLC
    • format_quote metaforic Timpul e frumos... adică soarele e splendid, dar vîntul brici. ALECSANDRI, S. 154. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.