BRIC¹, bricuri, s. n. Navă cu două catarge, cu pânze pătrate și bompres, uneori și cu motor, folosită în trecut în scopuri militare și comerciale. – Din fr. brick.

bric¹ sn [At: I. GHICA, ap. CADE / Pl: ~uri / E: eg brick] Vas cu pânze, cu două (rar, trei) catarge, uneori cu motor auxiliar, care servea altădată ca vas de comerț sau de război, iar astăzi este folosit mai ales ca navă școală pentru elevii de marină.

bric¹ adj.invar., s.n. 1 adj.invar. Care este de culoarea cărămizii; cărămiziu. 2 s.n. Culoarea cărămizie. • /<fr. brique.

bric² s.n. (mar.) Navă cu două catarge, cu pînze pătrate și bompres, folosită în trecut în scopuri militare, iar în prezent ca navă-școală. ◊ Bric-goeletă = brigantină. • pl. -uri. /<fr. brick, germ. Brigg engl. brig.

BRIC¹, bricuri, s. n. Navă cu două catarge, cu pânze pătrate și bompres, uneori și cu motor, folosită în trecut în scopuri militare. – Din fr. brick.

BRIC, bricuri, s. n. Navă cu pînze (uneori cu motor auxiliar), avînd două catarge și pînze pătrate.

BRIC, bricuri, s. n. Navă cu pînze și cu două catarge, uneori și cu motor. – Fr. brick (<engl.).

BRIC s.n. Corabie cu două catarge, echipată cu pînze pătrate și uneori cu motor. ◊ Bric-goeletă = bric al cărui arbore trinchet poartă vele pătrate, iar celălalt arbore vele aurice. [Pl. -curi. / < fr. brick, cf. engl. brig].

BRIC¹ s. n. velier cu două catarge și bompres, folosit în trecut ca navă de luptă, iar astăzi ca navă-școală. (< fr. brick)

BRIC ~uri n. înv. Corabie (militară sau comercială), prevăzută cu două catarge, cu pânze pătrate și, uneori, cu motor. /<fr. brick

bric n. bastiment cu două catarge. corectat(ă)

*bric n., pl. urĭ (fr. brik, engl. brig). Un fel de bastiment de războĭ cu doŭă catargurĭ.

bric³ (navă) s. n., pl. bricuri

bric³ (navă) s. n., pl. bricuri

bric (navă) s. n., pl. bricuri