opțiuni
  • info

16 definiții pentru cărămiziu

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂRĂMIZIU, -IE, cărămizii, adj. De culoarea cărămizii; roșiatic. – Cărămidă + suf. -iu.

CĂRĂMIZIU, -IE, cărămizii, adj. De culoarea cărămizii; roșiatic. – Cărămidă + suf. -iu.

cărămiziu, ~ie [At: BIBLIA (1688), 42/1 / E: cărămidă + -iu] 1 a De culoarea cărămizii. 2 a Roșiatic. 3 sf (Înv; nob) Cărămidărie (1).

CĂRĂMIZIU, -IE, cărămizii, adj. (Despre obiecte, p. ext. despre culoarea lor) Roșiatic (ca și cărămida). Pămîntul cărămiziu adus din lunca Șiretului... CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 224, 2/2. El sta de-oparte mîhnit... și-și ștergea fruntea c-o basma cărămizie. DELAVRANCEA, S. 26. Un fluture mare, de culoare cărămizie. ȘEZ. IV 23.

CĂRĂMIZIU, -IE, cărămizii, adj. Roșiatic (ca și cărămida). – Din cărămizi (pl. lui cărămidă) + suf. -iu.

CĂRĂMIZIU ~e (~i) Care are culoarea cărămizii; roșiatic. /cărămida + suf. ~iu

cărămiziu a. roșu ca cărămida: basma cărămizie. ║ n. vopsea roșie: își boia barba cu cărămiziu.

cărămizíu, -íe adj. (d. cărămidă). De coloarea cărămiziĭ, cam roș arămiŭ. V. profir.

roșu-cărămiziu, -ie adj. Roșu care bate în cărămiziu ◊ „Dar, de fapt, acest sol roșu-cărămiziu e un sol foarte prielnic bananierilor.” Sc. 19 II 67 p. 5 (din roșu + cărămiziu)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cărămiziu2 s. n.

cărămiziu1 adj. m., f. cărămizie; pl. m. și f. cărămizii

cărămiziu2 s. n.

cărămiziu1 adj. m., f. cărămizie; pl. m. și f. cărămizii

cărămiziu adj. m., f. cărămizie; pl. m. și f. cărămizii

cărămiziu

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CĂRĂMIZIU adj. v. roșcat.

CĂRĂMIZIU adj. roșcat, roșiatic, (reg.) roșiu, (prin Olt.) roșcav, (înv.) roșcatic. (De culoare ~.)

Intrare: cărămiziu
cărămiziu adjectiv
adjectiv (A108)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cărămiziu
  • cărămiziul
  • cărămiziu‑
  • cărămizie
  • cărămizia
plural
  • cărămizii
  • cărămiziii
  • cărămizii
  • cărămiziile
genitiv-dativ singular
  • cărămiziu
  • cărămiziului
  • cărămizii
  • cărămiziei
plural
  • cărămizii
  • cărămiziilor
  • cărămizii
  • cărămiziilor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cărămiziu, cărămizieadjectiv

  • 1. De culoarea cărămizii. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: roșcat roșiatic
    • format_quote Pămîntul cărămiziu adus din lunca Siretului... CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 224, 2/2. DLRLC
    • format_quote El sta de-oparte mîhnit... și-și ștergea fruntea c-o basma cărămizie. DELAVRANCEA, S. 26. DLRLC
    • format_quote Un fluture mare, de culoare cărămizie. ȘEZ. IV 23. DLRLC
etimologie:
  • Cărămidă + sufix -iu. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.