*BRETELE sf. pl. 👕 Curele sau fășii elastice petrecute pe umeri și prinse în față și la spate de pantaloni spre a-i ținea ridicați, patești, cozondraci (🖼 592) [fr.].

bretele pl. curele sau benzi elastice, aduse de după umeri spre a ținea pantaloni (= fr. bretelles).

BRETEA, bretele, s. f. 1. (La pl.) Obiect de îmbrăcăminte (bărbătească) confecționat din două fâșii de elastic, pânză, piele etc. care se trec peste umeri, prinzându-se în față și în spate de pantaloni pentru a-i susține. 2. Fâșie de pânză, mătase, panglică etc. cu care sunt prevăzute unele obiecte de îmbrăcăminte spre a le susține pe umeri. – Refăcut din pl. bretele (< fr. bretelles).

bretea s.f. v. bretelă

bretea sf [At: ODOBESCU, S. I, 418 / Pl: ~tele / E: fr bretelles] 1 (Lpl) Accesoriu al îmbrăcăminții bărbătești confecționat din două fâșii de material elastic care se trec peste umeri pentru a susține pantalonii Si: (îvp) cozondroace, patești. 2 (Pex) Fâșie de pânză, mătase, panglică etc. cu care sunt prevăzute unele obiecte de îmbrăcăminte spre a le susține pe umeri.

bretelă sf [At: LTR / Pl: ~le / E: fr bretelle] 1 Sistem de ramificație de cale ferată așezat între două linii paralele, constituit din două linii diagonale încrucișate, care permite trecerea trenului de pe o linie pe alta în ambele sensuri. 2 Porțiune de șanț care face legătura între traseele paralele cu liniile frontului.

bretea s.f. 1 (la pl.) Bandă (din elastic, pînză, piele etc.) petrecută peste umăr, cu un sistem de prindere în față și în spate, care susține pantalonii. ◊ Compar. Bentițe late... care se trec peste umeri ca niște bretele. 2 Bandă (din pînză, mătase, panglică etc.) cu care sînt prevăzute unele obiecte de îmbrăcăminte spre a le susține pe umeri sau după gît. Își făcu apariția... cu un șorț alb care o cuprindea pe după gît cu bretele (IBR.). • pl. -ele. /<fr. bretelles, după curea.

bretélă s.f. 1 (ferov.) Sistem de ramificație de cale ferată, alcătuit din două linii diagonale încrucișate, care asigură trecerea transportului feroviar de pe o linie pe alta în ambele sensuri. 2 Totalitatea arterelor care permit evitarea tranzitării perimetrelor centrale ale orașelor; centură. ♦ Cale de acces spre un pod, o autostradă etc. 3 (milit.) Porțiune de șanț care leagă două poziții de apărare. • pl. -e. /<fr. bretelle.

BRETEA, bretele, s. f. 1. (La pl.) Obiect de îmbrăcăminte bărbătească confecționat din două fâșii de elastic, pânză, piele etc. care se trec peste umeri, prinzându-se în fată și în spate de pantaloni pentru a-i susține. 2. Fâșie de pânză, mătase, panglică etc. cu care sunt prevăzute unele obiecte de îmbrăcăminte spre a le susține pe umeri. – Refăcut din pl. bretele (< fr. bretelles).

BRETEA, bretele, s. f. (La pl.) Obiect de îmbrăcăminte bărbătească confecționat din fîșii de elastic, (mai rar) de piele, de pînză sau de stofă, care se trec peste umeri și se prind în față și în spate de pantaloni, spre a-i ține ridicați; (la sg.) fiecare dintre fîșiile de elastic etc. care alcătuiesc acest obiect. Bentițe late tot de fir, care, în sus, trec peste umeri, ca niște bretele. ODOBESCU, S. I 418. ♦ Fîșie de pînză (mătase, panglică etc.) cu care sînt prevăzute _unele obiecte de îmbrăcăminte femeiască fără mîneci, spre a le susține pe umeri.

BRETELĂ, bretele, s. f. Sistem de ramificație de cale ferată așezat între două linii și permițînd trecerea trenului de pe o linie pe alta, în ambele sensuri.

BRETEA, bretele, s. f. 1. (La pl.) Obiect de îmbrăcăminte bărbătească confecționat din fîșii de elastic, pînză sau piele, care se trec peste umeri, prinzîndu-se în față și în spate de pantaloni spre a-i ține ridicați. 2. Fîșie de pînză, mătase, panglică etc. cu care sînt prevăzute unele obiecte de îmbrăcăminte fără mîneci, spre a le susține pe umeri. – Fr. bretelles.

BRETELĂ, bretele, s. f. Sistem de ramificație de cale ferată, alcătuit din două diagonale încrucișate și așezat între două linii, care permite trecerea trenului de pe o linie pe alta, în ambele sensuri. – Fr. bretelle.

BRETEA s.f. (La pl.) Bandă petrecută peste umăr, care susține o greutate oarecare, pantalonii etc. [Pl. -ele. / cf. fr. bretelle].

BRETELĂ s.f. 1. Ramificație de cale ferată între două linii paralele, care permite trecerea trenului de pe o linie pe cealaltă. 2. Conductă sau drum foarte scurt de legătură între artere apropiate și paralele. ♦ Porțiune de șanț care face legătura între tranșeele paralele cu linia frontului. [< fr. bretelle].

BRETEA s. f. (pl.) bandă petrecută peste umăr, care susține pantalonii etc. (< fr. bretelle)

BRETELĂ s. f. 1. sistem de ramificație din două diagonale care asigură legătura între două drumuri, căi ferate, conducte magistrale. ◊ șosea, alee ocolitoare; centură. 2. (mil.) porțiune de șanț care leagă două poziții de apărare succesive. (< fr. bretelle)

bretelă s. f. (circ.) ♦ 1. ◊ „Concomitent cu dezvoltarea economico-socială și urbanistică sporește și numărul orașelor care dispun de șosele ocolitoare (numite și centuri sau bretele). Utilizarea acestor artere permite evitarea tranzitării perimetrelor centrale ale orașelor, cu tot cortegiul lor de intersecții, semafoare, treceri de pietoni, oferind condiții pentru realizarea unei circulații mai rapide și mai cursive.” (f.d.). ♦ 2. Cale de acces spre un pod, o autostradă etc. ◊ „Cele 6 «bretele» de acces, denivelate [...] sunt aproape echivalente cu marele pod [Grant] fiind, practic, încă 6 poduri, cu 4 fire de circulație fiecare.” R.l. 24 III 82 p. 1. ◊ „Noi zone cu staționare limitată – timp de două ore în cursul zilei – au fost fixate pe «bretelele» din fața magazinelor «Unic», «Polar», «Eva» etc.” I.B. 11 I 74 p. 3; v. și I.B. 31 X 79 p. 2, 17 VII 80 p. 5 [și bretea] (din fr. bretelle; DMN 1964; DEX, DN3 – alt sens)

BRETEA ~ele f. 1) Fiecare dintre cele două bande înguste de material textil, aplicate la unele obiecte de îmbrăcăminte pentru a le susține pe umeri. 2) la pl. Piesă vestimentară, în special bărbătească, constând din două fâșii înguste (de elastic sau de piele) fixate la pantaloni și petrecute peste umeri pentru a-i susține. [Art. breteaua; G.-D. bretelei; Sil. -tea] /<fr. bretelles

BRETELĂ ~e f. Sistem de ramificație de cale ferată, care unește două linii și permite trecerea vehiculelor feroviare de pe o linie pe alta în ambele sensuri. /<fr. bretelle

*bretélă f., pl. e (fr. bretelle. V. betelie). Pl. Cozondroace, pateștĭ, curea saŭ fășie care trece după umăr și susține pantaloniĭ (Bretele poartă de ordinar copiĭ și oameniĭ grașĭ. Țăraniĭ poartă curea saŭ brîŭ).

!bretea (detaliu de îmbrăcăminte; rețea feroviară sau rutieră) s. f., art. breteaua, g.-d. art. bretelei; pl. bretele

!bretea (fâșie de susținere la îmbrăcăminte, ramificație rutieră) s. f., art. breteaua, g.-d. art. bretelei; pl. bretele, art. bretelele

bretelă (ramificație feroviară) s. f., g.-d. art. bretelei; pl. bretele

bretea (la îmbrăcăminte) s. f., art. breteaua, g.-d. art. bretelei; pl. bretele

bretelă (tehn.) s. f., g.-d. art. bretelei; pl. bretele

bretea

bretele s. f. pl. (peior.) sâni lăsați / deformați.

mere, pere și bretele expr. (glum.) sân de femeie de dimensiuni mici, medii și mari.

BRETELE s. pl. (Mold.) pachești (pl.), (fam.) cozondraci (pl.).

BRETELE s. pl. (Mold.) pachești (pl.), (fam.) cozondraci (pl.).