bretea s.f. 1 (la pl.) Bandă (din elastic, pînză, piele etc.) petrecută peste umăr, cu un sistem de prindere în față și în spate, care susține pantalonii. ◊ Compar. Bentițe late... care se trec peste umeri ca niște bretele. 2 Bandă (din pînză, mătase, panglică etc.) cu care sînt prevăzute unele obiecte de îmbrăcăminte spre a le susține pe umeri sau după gît. Își făcu apariția... cu un șorț alb care o cuprindea pe după gît cu bretele (IBR.). • pl. -ele. /<fr. bretelles, după curea.