13 definiții pentru Braga, bragă, Brăga   declinări

BRÁGĂ, (2) brăgi, s. f. 1. Băutură răcoritoare cu gust acrișor și miros specific, preparată din făină de mei, de porumb sau de secară fiartă și fermentată, sau din bucățele de pâine fermentate în apă. ◊ Expr. (Fam.) Ieftin ca braga = foarte ieftin. 2. Porție de bragă (1). – Din rus. braga.

Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BRÁGĂ, brăgi, s. f. Băutură răcoritoare cu gust acrișor și miros specific, preparată din făină de mei, de porumb sau de secară fiartă și fermentată, sau din bucățele de pâine fermentate în apă. ◊ Expr. (Fam.) Ieftin ca braga = foarte ieftin. – Din rus. braga.

Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BRÁGĂ, brăgi, s. f. Băutură răcoritoare preparată, din zeamă de mei rîșnit, fiert și fermentat, sau din bucățele de pîine fermentate în apă. Dinspre tîrg se arătau bulgarii cu bragă. SADOVEANU, O. VI 180. Vară, braga și limonada sinț purtate în spate și în donițe ferecate frumos cu cercuri de alamă. CAMIL PETRESCU, O. 197. Braga este, ca băutură, foarte răcoritoare și igienică. CARAGIALE, O. II 169. ◊ Expr. Ieftin ca braga = foarte ieftin, ieftin de tot. ♦ Pahar, ceașcă etc. cu această băutură. Dă-mi bragă. – Variantă: (Mold.) bráhă (CONTEMPORANUL, VII, 386) s. f.

Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

BRÁGĂ, brăgi, s. f. Băutură răcoritoare acrișoară, preparată din zeamă de mei râșnit, fiert și fermentat, sau din bucățele de pâine fermentate în apă. ◊ Expr. (Fam.) Ieftin ca braga = foarte ieftin. – Rus braga.

Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

brágă s. f., g.-d. art. brắgii; (porții) pl. brăgi

Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

brágă s. f., g.-d. art. brăgii; pl. brăgi

Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BRÁGĂ brăgi f. Băutură răcoritoare cu gust acrișor, preparată din făină fiartă și fermentată sau din bucățele de pâine fermentate în apă. /<rus. braga

Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bragă f. 1. băutură acrișoară făcută din făină de meiu; 2. fig. băutură proastă. [Rus. BRAGA].

Sursa: Șăineanu, ed. VI (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

brágă f., pl. brăgĭ (rus. brága, rut. bráha, d. celt. brace, kimrik brag, lat. brâce, un fel de grîŭ alb din care se făcea bere; fr. brais, vfr. bras, malț; germ. brei, terci. V. Bern. la braga și morky și cp. cu borhot și vîlced). Drojdie rămasă după ce s’a scos rachiu. Un fel de băutură răcoritoare fermentată opacă mucilaginoasă năhutie care se prepară ferbînd meĭu cu făĭnă. Conținutu unuĭ pahar de bragă: a bea o bragă, doŭă brăgĭ. – În nord brahă, fără pl. – Braga e o băutură foarte gustoasă și igenică și e consumată foarte mult de popor vara. Cu comercĭu eĭ se ocupă foarte mult Bulgariĭ.

Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

BRAGA, oraș în N Portugaliei (Minho); 124,8 mii loc. (1981, cu suburbiile). Produse textile, piel. și alim. (zahăr). Bijuterii Catedrală (sec. 11-15), capelă gotică (1525). Muzeu.

Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

BRAGA subst. I. Braga 1. Brag armaș, mold. (Sd VII 317); -a b. (16 B III 153) etc.; fam., ard. (Paș); -a, Vvd (AO XI 169); -a, R., sec. al XVI-lea (Drag 43); Bragă, 1594 (Mus 52; 17 B II 422); – din Furești (Cat); – Pătru (16 B IV 19, 420); – Neagu (16 B II 19); – căp., însoțitorul lui Dim. Cantemir în Rusia (RI XI 143). 2. Brăga din Cărbunești, r. Teleajen, 1846; Brăgescu (17 B III 430); -ești s. (16 B II 19); -eștii (Drag 15). 3. Brăgan T. (Șchei I). 4. Brăgău, Badea din Vălenii-de-Munte (BCI XV 72); Brăgăiani s. (Cat mold II). 5. Bragheș (Ard; Paș); Bragăș (16 A III 84). 6. Braghiș mold. (Dm); – munt. (RI VII 177). 7. Braguș, Oprea, munt. (BCI II 257). II. Cu fon. ucr. g > h, sau din varianta brahă „drojdie”, din nordul Ardealului. V. și E. Petrovici (Romanoslavica IV 43). 1. Brah Șt. mold. 2. Braha (17 B II 286); mold. Brahă (Băl III; Ur XXII 87); – C-tin 1711 (Kog II 332). 3. Brahăș Ion (16 A IV 43, 270); – fam. (Bîr V); Brahașul, Z. (16 A I 267); Brăhășești s. (Tec II). 4. Brahu ar., fam. (Cara 34). 5. Brăhuță (ib.). 6. Brăhoi (17 B IV 439). Coincidențe: tema brag se întîlnește în toponimia tracă: Bραγ < Bρεγ (Bρεγεδάβα) la G. Mateescu, Granița Tracilor p. 441) și în celt. Bragodurum (Iorga I1 234). V. și Brăgar.

Sursa: Onomastic (1963) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

Brăg/a, au, -ău, -escu v. B r a g a I 2-4.

Sursa: Onomastic (1963) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

ieftin ca braga expr. (înv.) foarte ieftin.

Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink