BRÁGĂ, (2) brăgi, s. f. 1. Băutură răcoritoare cu gust acrișor și miros specific, preparată din făină de mei, de porumb sau de secară fiartă și fermentată, sau din bucățele de pâine fermentate în apă. ◊ Expr. (Fam.) Ieftin ca braga = foarte ieftin. 2. Porție de bragă (1). – Din rus. braga.

bragă sf [At: LB / V: ~ahă, ~aică / E: rs врага] 1 (Rar) Orz măcinat care se întrebuințează la fabricarea berii. 2 (Îf braică) Rămășițe în urma fierberii rachiului de bucate. 3 (Îf braha) Bobală Si: lături. 4 Băutură răcoritoare preparată din zeamă de mei râșnit, fiert și fermentat sau din bucățile de pâine fermentate în apă. 5 (Iuz) Băutură preparată din apă și faină de mei sau de mălai care se bea în post drept ciorbă. 6 (Fam; îe) Ieftin ca ~ Foarte ieftin.

brahă sf vz bragă

braică sf vz bragă

bragă s.f. 1 Băutură răcoritoare, cu gust acrișor și miros specific, obținută din bucăți de pîine sau din făină de secară, de mei sau de porumb, fierte și fermentate în apă. Dinspre tîrg se arătau bulgarii cu braga (SADOV.). ◊ Expr. (fam.) Ieftin ca braga = foarte ieftin. A face (sau a fi) liturghie cu bragă v. liturghie. 2 Sticlă, pahar care conține această băutură. Dă-mi o bragă. • pl. brăgi. și (înv.) brahă s.f. /<rus. брага.

brahă² s.f. v. bragă.

brahă¹ s.f. 1 Orz măcinat care este întrebuințat la fabricarea berii. 2 Reziduu rămas după fabricarea rachiului. • /<ucr. брага.

BRÁGĂ, brăgi, s. f. Băutură răcoritoare cu gust acrișor și miros specific, preparată din făină de mei, de porumb sau de secară fiartă și fermentată, sau din bucățele de pâine fermentate în apă. ◊ Expr. (Fam.) Ieftin ca braga = foarte ieftin. – Din rus. braga.

BRÁGĂ, brăgi, s. f. Băutură răcoritoare preparată din zeamă de mei rîșnit, fiert și fermentat, sau din bucățele de pîine fermentate în apă. Dinspre tîrg se arătau bulgarii cu bragă. SADOVEANU, O. VI 180. Vara, braga și limonada sînt purtate în spate și în donițe ferecate frumos cu cercuri de alamă. CAMIL PETRESCU, O. 197. Braga este, ca băutură, foarte răcoritoare și igienică. CARAGIALE, O. II 169. ◊ Expr. Ieftin ca braga = foarte ieftin, ieftin de tot. ♦ Pahar, ceașcă etc. cu această băutură. Dă-mi o bragă. – Variantă: (Mold.) bráhă (CONTEMPORANUL, VII_I, 386) s. f.

BRÁHĂ s. f. v. bragă.

BRÁGĂ, brăgi, s. f. Băutură răcoritoare acrișoară, preparată din zeamă de mei râșnit, fiert și fermentat, sau din bucățele de pîine fermentate în apă. ◊ Expr. (Fam.) Ieftin ca braga = foarte ieftin. – Rus braga.

BRÁGĂ brăgi f. Băutură răcoritoare cu gust acrișor, preparată din făină fiartă și fermentată sau din bucățele de pâine fermentate în apă. /<rus. braga

bragă f. 1. băutură acrișoară făcută din făină de meiu; 2. fig. băutură proastă. [Rus. BRAGA].

brágă f., pl. brăgĭ (rus. brága, rut. bráha, d. celt. brace, kimrik brag, lat. brâce, un fel de grîŭ alb din care se făcea bere; fr. brais, vfr. bras, malț; germ. brei, terci. V. Bern. la braga și morky și cp. cu borhot și vîlced). Drojdie rămasă după ce s’a scos rachiu. Un fel de băutură răcoritoare fermentată opacă mucilaginoasă năhutie care se prepară ferbînd meĭu cu făĭnă. Conținutu unuĭ pahar de bragă: a bea o bragă, doŭă brăgĭ. – În nord brahă, fără pl. – Braga e o băutură foarte gustoasă și igenică și e consumată foarte mult de popor vara. Cu comercĭu eĭ se ocupă foarte mult Bulgariĭ.

bráhă V. bragă.

bragă (băutură) s. f., g.-d. art. brăgii; (porții) pl. brăgi

bragă s. f., g.-d. art. brăgii; (porții) pl. brăgi

brágă s. f., g.-d. art. brăgii; pl. brăgi

bragă, brăgii gen. a.

BRAGA, oraș în N Portugaliei (Minho); 124,8 mii loc. (1981, cu suburbiile). Produse textile, piel. și alim. (zahăr). Bijuterii Catedrală (sec. 11-15), capelă gotică (1525). Muzeu.

BRAGA subst. I. Braga 1. Brag armaș, mold. (Sd VII 317); -a b. (16 B III 153) etc.; fam., ard. (Paș); -a, Vvd (AO XI 169); -a, R., sec. al XVI-lea (Drag 43); Bragă, 1594 (Mus 52; 17 B II 422); – din Furești (Cat); – Pătru (16 B IV 19, 420); – Neagu (16 B II 19); – căp., însoțitorul lui Dim. Cantemir în Rusia (RI XI 143). 2. Brăga din Cărbunești, r. Teleajen, 1846; Brăgescu (17 B III 430); -ești s. (16 B II 19); -eștii (Drag 15). 3. Brăgan T. (Șchei I). 4. Brăgău, Badea din Vălenii-de-Munte (BCI XV 72); Brăgăiani s. (Cat mold II). 5. Bragheș (Ard; Paș); Bragăș (16 A III 84). 6. Braghiș mold. (Dm); – munt. (RI VII 177). 7. Braguș, Oprea, munt. (BCI II 257). II. Cu fon. ucr. g > h, sau din varianta brahă „drojdie”, din nordul Ardealului. V. și E. Petrovici (Romanoslavica IV 43). 1. Brah Șt. mold. 2. Braha (17 B II 286); mold. Brahă (Băl III; Ur XXII 87); – C-tin 1711 (Kog II 332). 3. Brahăș Ion (16 A IV 43, 270); – fam. (Bîr V); Brahașul, Z. (16 A I 267); Brăhășești s. (Tec II). 4. Brahu ar., fam. (Cara 34). 5. Brăhuță (ib.). 6. Brăhoi (17 B IV 439). Coincidențe: tema brag se întîlnește în toponimia tracă: Bραγ < Bρεγ (Bρεγεδάβα) la G. Mateescu, Granița Tracilor p. 441) și în celt. Bragodurum (Iorga I¹ 234). V. și Brăgar.

Brăg/a, au, -ău, -escu v. Braga I 2-4.

ieftin ca braga expr. (înv.) foarte ieftin.