lături vt [At: CIAUȘANU, V. / Pzi: ~resc / E: lături] 1-2 A spăla (prost) rufele.

lătúri, s.f., pl. 1. Apa în care s-au spălat vasele de bucătărie. 2. Resturi de mâncare muiate în apă, care se dau la animale: „Și, când le țâpa lături, spălături de vase, slăbănoacele să duceu de acolo” (Bilțiu, 1999: 174). – Probabil lat. lavatura „spălături” (Scriban, Șăineanu, DEX) sau din la "a (se) spăla (DEX).