BRAGA, oraș în N Portugaliei (Minho); 124,8 mii loc. (1981, cu suburbiile). Produse textile, piel. și alim. (zahăr). Bijuterii Catedrală (sec. 11-15), capelă gotică (1525). Muzeu.

BRAGA subst. I. Braga 1. Brag armaș, mold. (Sd VII 317); -a b. (16 B III 153) etc.; fam., ard. (Paș); -a, Vvd (AO XI 169); -a, R., sec. al XVI-lea (Drag 43); Bragă, 1594 (Mus 52; 17 B II 422); – din Furești (Cat); – Pătru (16 B IV 19, 420); – Neagu (16 B II 19); – căp., însoțitorul lui Dim. Cantemir în Rusia (RI XI 143). 2. Brăga din Cărbunești, r. Teleajen, 1846; Brăgescu (17 B III 430); -ești s. (16 B II 19); -eștii (Drag 15). 3. Brăgan T. (Șchei I). 4. Brăgău, Badea din Vălenii-de-Munte (BCI XV 72); Brăgăiani s. (Cat mold II). 5. Bragheș (Ard; Paș); Bragăș (16 A III 84). 6. Braghiș mold. (Dm); – munt. (RI VII 177). 7. Braguș, Oprea, munt. (BCI II 257). II. Cu fon. ucr. g > h, sau din varianta brahă „drojdie”, din nordul Ardealului. V. și E. Petrovici (Romanoslavica IV 43). 1. Brah Șt. mold. 2. Braha (17 B II 286); mold. Brahă (Băl III; Ur XXII 87); – C-tin 1711 (Kog II 332). 3. Brahăș Ion (16 A IV 43, 270); – fam. (Bîr V); Brahașul, Z. (16 A I 267); Brăhășești s. (Tec II). 4. Brahu ar., fam. (Cara 34). 5. Brăhuță (ib.). 6. Brăhoi (17 B IV 439). Coincidențe: tema brag se întîlnește în toponimia tracă: Bραγ < Bρεγ (Bρεγεδάβα) la G. Mateescu, Granița Tracilor p. 441) și în celt. Bragodurum (Iorga I¹ 234). V. și Brăgar.