bârglă sf vz brâglă

bârlă sf vz brâglă

blâglă^[1] sf vz brâglă

braclă^[1] sf vz brâglă

bractă sf vz brâglă

bractee sf [At: DEX² / Pl: ~ / E: fr bractée, lat bractea] Frunză erbacee sau membranoasă, verde sau divers colorată, care se află la baza florilor.

bradă sf vz brâglă

braglă sf vz brâglă

brăclă sf vz brâglă

brâdă sf vz brâglă

brâglă sf [At: PAMFILE, I. C. 273 / V: bârgă^[1], bârlă, bractă, bradă^[2], braglă, brăclă / Pl: ~le / E: nct] (Țes) 1 Vătală. 2 (Pop; îe) A se pune la ~ le mari A se apuca de treabă grea. corectat(ă)

râglă^[1] sf vz brâglă

bractee s.f. (bot.) Frunză erbacee sau membranoasă, de dimensiuni mici, care este de obicei verde sau incoloră și se află la baza florilor. • pl. -ee. /<fr. bractée, lat. bractĕa, -ae.

*BRACTEE sf. 🌿 Frunzișoară la subțioara căreia ia naștere floarea (🖼 571) [fr.].

BRÎGLĂ sf. (mai adesea pl. BRÎGLE) ⛓ = VĂTALĂ.

BRACTEE, bractee, s. f. Organ membranos, avînd forma unei frunzișoare, care se află la baza florilor. Bracteele acoperă bobocul înainte de înflorire.

BRÎGLĂ, brîgle, s. f. (Mai ales la pl.) Partea mobilă a unui război de țesut, care susține spata; vătală. Bătea cu brîgla. RETEGANUL, P. V 40. Te văd, lele, în război, Cum îți umblă mîinile. Cum tot dai cu brîglele. BIBICESCU, P. P. 33.

BRACTEE, bractee, s. f. Organ membranos, avînd forma unei frunzișoare, care se află la baza florilor. – Fr. bractée (lat. lit. bractea).

BRÎGLĂ, brîgle, s. f. Partea mobilă la războiul de țesut, care susține spata.

BRACTEE s.f. Frunză modificată care se află la baza florilor. [Pron. -te-e, pl. -ee, -ei. / < fr. bractée].

BRACTEE s. f. frunză modificată la subsuoara căreia se formează o floare sau o inflorescență. (< fr. bractée)

BRACTEE ~ f. Frunzuliță verde sau divers colorată, aflată la baza florii. /<fr. bractée, lat. bractea

bractee f. Bot. frunzișoară ce înfășură florile înainte de îmbobocire.

brâgle f. pl. în Oltenia și Tr.: vatale (la stative). [Origină necunoscută].

brîglă f., pl. e (rudă cu ceh. brdlo și germ. bridle id.). Olt. Vatală.

bractee s. f., art. bracteea, g.-d. art. bracteei; pl. bractee

brâglă (desp. brâ-glă) s. f., g.-d. art. brâglei; pl. brâgle

bractee s. f., art. bracteea, g.-d. art. bracteei; pl. bractee

brâglă (brâ-glă) s. f., g.-d. art. brâglei; pl. brâgle

bractee s. f., art. bracteea, g.-d. art. bracteei; pl. bractee

brâglă s. f. (sil. -glă), g.-d. art. brâglei; pl. brâgle

bractee, pl. bractee

brîglă (brîgle), s. f. – Parte mobilă la războiul de țesut. – Var. bîr(g)lă, braglă, braclă. – Megl. bîrdilă. Bg. bŭrdilo (Cihac, II, 9; DAR), prin intermediul unei forme bîrd(i)lă, ca în megl. – Der. brîglar, s. m. (arțar).

BRACTEI- „bractee, frunzuliță”. ◊ L. bractea „lamă de metal” > fr. bractéi-, engl. id. > rom. bractei-. □ ~fer (v. -fer), adj., (despre flori) prevăzut cu bractee; ~form (v. -form), adj., în formă de bractee.

BRÂGLĂ s. v. vatală.

brîglă s. v. VATALĂ.

brâglă, brâgle, s.f. (reg.) Partea mobilă de la războiul de țesut care susține spata: „Brâglele cuprind între ele spata, cu care se bate bătătura. Brâglele sunt atârnate de jugul stativelor prin două brațe, iar ițele de niște sfori care sunt atârnate pe bâta de pe jugul stativelor” (Bârlea, 1924, II: 469). – Probabil din *bârdlă (< vsl. *bîrdlo) (DER).

brâglă, brâgle, s.f. – (reg.) Partea mobilă de la războiul de țesut care susține spata: „Brâglele cuprind între ele spata, cu care se bate bătătura. Brâglele sunt atârnate de jugul stativelor prin două brațe, iar ițele de niște sfori care sunt atârnate pe bâta de pe jugul stativelor” (Bârlea, 1924, II: 469). – Et. nec. (MDA); probabil rom. *bârdlă (< vsl. *bîrdlo) (DER).

brâglă, -e, s.f. – Partea mobilă de la războiul de țesut care susține spata: „Brâglele cuprind între ele spata, cu care se bate bătătura. Brâglele sunt atârnate de jugul stativelor prin două brațe; iar ițele de niște sfori care sunt atârnate pe bâta de pe jugul stativelor” (Bârlea 1924 II: 469). – Et. nec. (MDA).