Definiția cu ID-ul 900924:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BRÎGLĂ, brîgle, s. f. (Mai ales la pl.) Partea mobilă a unui război de țesut, care susține spata; vătală. Bătea cu brîgla. RETEGANUL, P. V 40. Te văd, lele, în război, Cum îți umblă mîinile. Cum tot dai cu brîglele. BIBICESCU, P. P. 33.