26 de definiții pentru brăcinar
din care- explicative (13)
- morfologice (5)
- relaționale (4)
- specializate (3)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BRĂCINAR, brăcinare, s. n. (Pop.) 1. Șiret, sfoară sau curea cu care se strâng în jurul mijlocului izmenele, ițarii etc.; brâneț. 2. Vergea de oțel care leagă coarnele plugului, pentru a le întări. – Brăcină (reg. „cingătoare” <lat.) + suf. -ar.
brăcinar smn [At: LM / V: bărci~, breci~, brici~ / Pl: ~e, ~i / E: brăcire + -ar] 1 Ață (șiret, sfoară, curea) care se bagă prin îndoitura de sus a izmenelor (a ițarilor sau cioarecilor) spre a le putea strânge pe mijloc Si: brăneț (1), brănișor (3). 2 (Pop; îe) A fi tare în ~ A fi bogat. 3 (Pop; îe) A-l ține ~ul A avea curaj. 4 (Pex) Splină a calului. 5 Vergea de fier care unește coarnele plugului pentru a le întări.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
brăcinar s.n. 1 Șiret sau sfoară care se bagă în îndoitura de sus a izmenelor, a ițarilor etc. și se strînge în jurul mijlocului. Copil cu brăcinar de sfoară (D. ZAMF.). ◊ Expr. A-i țîțîi (cuiva) brăcinarul v. țîțîi. 2 Vergea de oțel care leagă coamele plugului pentru a le întări. • pl. -e. și (reg.) brăcirar s.n. /brăcină + -ar.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BRĂCINAR, brăcinare, s. n. 1. Șiret, sfoară sau curea cu care se strâng în jurul mijlocului izmenele, ițarii etc.; brâneț. 2. Vergea de oțel care leagă coarnele plugului, pentru a le întări. – Brăcină (reg. „cingătoare” < lat.) + suf. -ar.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
BRĂCINAR, brăcinare, s. n. Șiretul (sau sfoara, cureaua) care se bagă în îndoitura de sus a izmenelor, a ițarilor sau a cioarecilor, spre a-i putea strînge pe mijloc. Își spînzură cuțitul la spate, într-un ochete de la brăcinarul nădragilor. GALACTION, O. I 299. Copil cu brăcinar de sfoară. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 204.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BRĂCINAR, brăcinare, s. n. (Pop.) Șiretul (sau sfoara, cureaua) cu care se strîng în jurul mijlocului izmenele, ițarii etc. – Din brăcire (puțin folosit) + suf. -ar.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
brăcinar n. 1. Tr. curea de strâns nădragii (sau bracele); 2. fig. spetează ce leagă capetele cracilor la piscul carului.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
brăcinár n., pl. e (din brăcirar, d. brăcire). Vest. Sfoara cu care se strîng cioareciĭ. Lemnu care unește furca caruluĭ (în care se îmbucă furca caruluĭ). – Și bîrcinar.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bârcinar sn vz brăcinar
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
brecinar sn vz brăcinar
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bricinar sn vz brăcinar
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
brăcirar s.n. v. brăcinar.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
bîrcinár V. brăcinar.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
brăcinar (pop.) s. n., pl. brăcinare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
brăcinar (pop.) s. n., pl. brăcinare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
brăcinar s. n., pl. brăcinare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
brăcinar s. n., pl. brăcinare; (în gen.) s. m., pl. brăcinari, conform Dicționarului limbii române (Academia Română).
- sursa: DMLR (1981)
- adăugată de gall
- acțiuni
brăcinar, -nare.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BRĂCINAR s. v. crucea dinapoi, spetează.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BRĂCINAR s. (pop.) bârneț. (~ la ițari.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
brăcinar s. v. CRUCEA DINAPOI. SPETEAZĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BRĂCINAR s. (pop.) bîrneț. (~ la ițari.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
brăcinar, brăcinari, s.m. (reg.) Șnur, sfoară, ață împletită cu care se leagă pantalonii (gacii, gatiile) în jurul brâului: „El n-o știut că de Fata Pădurii poți scăpa cu o căpățână de ai și cu brăcinaru de la izmene” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 103). (Sec. XVI). – Din brăcire, brăcină „cingătoare, cordon” + suf. -ar (DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
brăcinar, brăcinari, s.m. – (reg.) 1. Șnur, sfoară, ață împletită cu care se leagă pantalonii (gacii, gatiile) în jurul brâului: „El n-o știut că de Fata Pădurii poți scăpa cu o căpățână de ai și cu brăcinaru de la izmene” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 103). 2. Brăcinăriță „puntea dintre coarnele plugului”; bulfeie, brățară (ALR, 1956: 20). ♦ Atestat sec. XVI (Mihăilă, 1974). – Din brăcire, brăcină „cingătoare, cordon” (< lat. pop. bracile) + suf. -ar (DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
brăcinar, -i, s.m. – 1. Șnur, sfoară, ață împletită cu care se leagă pantalonii (gacii, gatiile) în jurul brâului. 2. Puntea dintre coarnele plugului (de obicei, în forma diminutivă, brăcinăriță); bulfeie, brățară (ALR 1956: 20). – Din brăcie + -ar.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
desfăcut la brăcinari expr. care provoacă (pe cineva) la o competiție.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
brăcinar, brăcinaresubstantiv neutru
- 1. Șiret, sfoară sau curea cu care se strâng în jurul mijlocului izmenele, ițarii etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Își spînzură cuțitul la spate, într-un ochete de la brăcinarul nădragilor. GALACTION, O. I 299. DLRLC
- Copil cu brăcinar de sfoară. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 204. DLRLC
-
- 2. Vergea de oțel care leagă coarnele plugului, pentru a le întări. DEX '09 DEX '98sinonime: spetează
etimologie:
- Brăcină (regional „cingătoare” din limba latină) + sufix -ar. DEX '09 DEX '98