7 intrări

42 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BRÂNZĂ, s. f., (2) brânzeturi, s. n. 1. S. f. Produs alimentar obținut prin coagularea și prelucrarea laptelui. ◊ Expr. (Fam.) A nu fi nicio brânză (de cineva) = a nu fi bun de nimic. (Fam.) A nu face nicio brânză = a nu realiza nimic; a nu fi bun de nimic. (Pop.) (Ducă-se sau du-te etc.) opt cu-a brânzei sau opt (și) cu-a brânzei nouă, se zice când scapi (sau dorești să scapi) de o persoană supărătoare. 2. S. n. Sortiment de brânză (1), de cașcaval etc. – Et. nec.

brânză sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 248/19 / E: nct] 1 Produs alimentar obținut din lapte fiert și închegat. 2 (Îvp; îe) A nu fi de nici o ~ A nu fi bun de nimic. 3 (Pfm; îe) A nu face nici o ~ A nu face nici o ispravă. 4 (Pop; îe) ~a bună se face la stână Fiecare lucru trebuie făcut la locul și la timpul său. 5 (Pop; îe) S-a împuțit ~ a S-a stricat prietenia. 6 (Îvp; îe) Unde-i ~ nu-i bărbânță Când ai una, îți lipsește alta. 7 (Pop; îe) S-a băgat ~ a-n putină S-a terminat. 8 (Pfm; îc) Zgârie ~ Zgârcit. 9 (Îs) Săptămâna ~ zei A opta săptămână înainte de Paști, în care se mănâncă lactate. 10 (Îs) Lăsatul de ~ Lăsata-secului de Paști, înainte de Săptămâna brânzei. 11 (Pop; îs) Duminica ~ zei Lăsata-secului. 12 (Pfm; îe) (Ducă-se) opt cu-a ~ zii nouă Se spune când scapi (sau dorești să scapi) de o persoană supărătoare. 13 (Pop; îc) ~ de iepure Lucru imposibil. 14 (Bot; îc) -za-iepurelui Plantă nedefinită mai îndeaproape. 15 (Bot; reg; îc) ~ za vacii Untișor (Ficaria verna). 16 Dans țărănesc nedefinit mai îndeaproape. 17 Melodie după care se execută acest dans.

BRÂNZĂ, (2) brânzeturi, s. f. 1. Produs alimentar obținut prin coagularea și prelucrarea laptelui. ◊ Expr. (Fam.) A nu fi nici o brânză (de cineva) = a nu fi bun de nimic. (Fam.) A nu face nici o brânză = a nu realiza nimic; a nu fi bun de nimic. (Pop.) (Ducă-se sau du-te etc.) opt cu-a brânzei sau opt (și) cu-a brânzei nouă, se zice când scapi (sau dorești să scapi) de o persoană supărătoare. 2. (La pl.) Diferite sortimente de brânză (1), de cașcaval etc. – Et. nec.

BRÂNZĂ f. Produs alimentar, preparat din lapte coagulat separat de zer prin scurgere. ~ de vacă. ◊ A nu face nici o ~ a) a nu realiza nimic; b) a nu fi bun de nimic; a nu valora nimic. A alege ~a (sau urda) de zer a separa binele de rău. A strica ~a (cu cineva) a rupe relațiile, a se certa (cu cineva). A nu face ~ cu cineva a nu putea ajunge la vreo înțelegere cu cineva. ~ bună în burduf de câine se spune despre o persoană care posedă multe calități, dar nu le folosește în scopuri bune. Frate, frate, dar ~a-i cu (sau pe) bani în chestiuni de afaceri nu se ține cont de relațiile de rudenie sau de prietenie. Zgârie-~ om zgârcit. [G.-D. brânzei] /Orig. nec.

brânză f. 1. product din părțile solide ale laptelui închiegat ce se poate ușor fărâma cu mâna; 2. fig. treabă, procopseală: nu-i nicio brânză de el. [Vechiu termen ciobănesc atestat într’un document raguzan din 1356: brençe, caseus valachicus: probabil după numele orășelului Brienz, unde se făcea acest fel de brânză (cf. nemț. BRINSENKÄSE)].

brînză s.f. 1 Produs alimentar obținut prin prelucrarea și coagularea (cu ajutorul cheagului) a laptelui. O străchinioară de brînză cu smîntînă (CR.). ◊ zic. Frate, frate (dar) brînză e pe bani. Brînză bună în burduf de cîine, se spune despre cineva care are calități dar nu se străduiește să și le pună în valoare. ◊ Brînză frămîntată = brînză preparată din caș de oaie dospit, stors de zer, frămîntat și sărat, (bis.) Duminica lăsatului de brînză sau duminica brînzei = ultima duminică în care se mai mănîncă produse din lapte, înaintea începerii postului mare. Săptămîna brînzei v. săptămînă. Sîmbăta brînzei v. sîmbătă. ◊ expr. A nu fi nici o brînză (de cineva) = (despre oameni) a nu fi bun de nimic. A nu face nici o brînză = a) a nu realiza nimic; b) a nu fi bun de nimic. Asta e altă brînză = aceasta este altceva, (vulg.) Du-te în brînză, se spune cînd dorești să scapi de o persoană sîcîitoare. A strica (sau a împuți) brînză (cu cineva) = a se supăra, a rupe prietenia cu cineva. A-i ieși brînză în barbă v. barbă. A se alege brînză din zerv. zer. ◊ Compuse: (fam.; subst. invar.) zgîrie-brînză = (om) zgîrcit; brînză-de-iepure = halva. 2 (la pl; în forma „brînzeturi”) Sortimente variate de brînză, de cașcaval etc. ♦ Loc unde se vînd sortimente de brînză. A cumpărat pîine și apoi s-a dus la brînzeturi. 3 (bot.; reg.) Untișor (Ranunculus ficaria). 4 (pop.) Numele unui dans țărănesc. ♦ Melodie după care se execută acest dans. • pl. -eturi. /probabil cuv. autoh.

BRÎNZĂ, (2) brînzeturi, s. f. 1. Produs alimentar obținut prin coagularea laptelui cu ajutorul cheagului sau al unor coagulanți sintetici; se păstrează de obicei presată și sărată. Brînză de oaie. Brînză de capră. Brînză de burduf.Pe tavă se află o cană cu vin și un taler cu felii de pîine și cu bucăți de brînză. PAS, L. I 21. Nu se mai află pe lume asemenea brînză cum o face cuscrul Haralambie. SADOVEANU, N. F. 10. O străchinoaie de brînză cu smîntînă și mămăliguță erau gata. CREANGĂ, P. 10. Cînd e brînză, nu-i bărbînță v. bărbînță. Frate, frate, dar brînza-i pe bani (= în afaceri nu poate fi vorba de sentimentalism). ◊ Săptămîna brînzei v. săptămînă.Brînză de Brăila (sau albă sau murată) = caș de oaie presat și conservat în zer sărat; telemea. Brînză frămîntată = brînză preparată din caș de oaie dospit, stors de zer, frămîntat și sărat. Brînză de vacă = lapte de vacă prins și stors de zer. ◊ Expr. Brînză bună în burduf de cîine, se zice despre un om cu însușiri frumoase, care însă nu le folosește în scopuri bune. A nu face brînză cu cineva = a nu face nici o ispravă cu cineva. Alt stăpîn în locul meu nu mai face brînză cu Harap-Alb, cît îi lumea și pămîntul. CREANGĂ, P. 230. A nu face nici o brînză = a) a nu face, a nu isprăvi nimic; b) a nu fi de nici un folos, a nu fi bun de nimic, a nu face două parale. Asta e altă brînză = asta e altceva. Dar de beleaua boierilor cînd scăpăm, frățiorilor?Asta e altă brînză. PAS, L. I 268. (Ducă-se, du-te etc., sau te duci etc.) opt cu-a brînzei sau opt și cu a brînzei nouă, se zice cînd scapi (sau dorești să scapi) de o persoană supărătoare, a cărei plecare nu o regreți. Te duci opt cu a brînzii! PANN, P. V. II 118. Brînză de iepure = (Mold.) halva; fig. lucru imposibil. 2. (Numai la pl.) Diferite feluri de brînză.

ZGÎRIE-BRÎNZĂ s. m. invar. Zgîrcit, avar, cărpănos. Și moș Vasile era un cărpănos și-un pui de zgîrie-brînză, ca și mătușa Mărioara. CREANGĂ, A. 50.

BRÎNZĂ, (2) brînzeturi, s. f. 1. Produs alimentar obținut prin coagularea laptelui cu ajutorul cheagului sau al unor coagulanți sintetici. Frate, frate, dar brînza-i pe bani (= în afaceri nu poate fi vorba de sentimentalism). ◊ Expr. Brînză bună în burduf de cîine, se spune despre un om plin de calități, care însă nu le folosește în scopuri bune. A nu face nici o brînză = a nu face, a nu isprăvi nimic; a nu fi bun de nimic. (Ducă-se, du-te etc.) opt cu a brînzei sau opt (și) cu a brînzei nouă, se zice cînd scapi (sau dorești să scapi) de o persoană supărătoare. 2. (La pl.) Diferite feluri de brînză (1).

ZGÎRIE-BRÎNZĂ s. m. invar. Epitet dat unui om zgîrcit, avar, cărpănos. – Din zgîrie + brînză.

sgârie-brânză m. 1. Mold. negustoraș pârlit: un puiu de sgârie-brânză CR.; 2. om sgârcit.

brînză f., pl. inuz. e (met. din lat. zaberna, din care pe de o parte, s’a făcut zăgîrnă, torbă de pus brînza la scurs, ĭar pe de alta *zbîrnă, apoĭ brînză, de unde și ung. brindza, slovac. și rut. bryndza, pol. brendza. Tot așa: rus. dial. panér, brînză, it. „paner”; lat. mántĭca, desag., sp. manteca, unt; rom. ghivecĭ, oală și „un fel de mîncare”, saŭ cánură care la început însemna „țeavă”, apoĭ „firu înfășurat pe această țeavă”. Cp. și cu sfarog și sifon.). O substanță albă consistentă care se scoate din lapte (Cînd lașĭ laptele crud doŭă zile zile într’o oală, se formează la suprafață smîntîna. După ce ĭeĭ smîntîna cu lingura și ajungĭ la zer, puĭ oala să se’ncălzească lîngă foc, dar nu să fearbă. Astfel, brînza se întărește. Luînd oala și răsturnînd-o într’o pînză zeru se scurge, și rămîne brînză curată). Fig. Iron. A nu face brînză într’o afacere, a nu reuși. A strica brînza pe cineva, a te certa, a rupe relațiunile cu el. Nu e nicĭ o brînză de capu luĭ (orĭ de el), nu valorează nimic. V. caș, urdă, telemea.

zgîrie-brînză s. Fam. Iron. Om zgîrcit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

brânză s. f., g.-d. art. brânzei; pl. brânze

brânză s. f., g.-d. art. brânzei

brânză s. f., g.-d. art. brânzei

brânză, -zei gen. a., -zeturi pl. (varietăți de brânză).

brânza-iepurelui (plantă) s. f. art., g.-d. art. brânzei-iepurelui

!brânză-n-sticlă (persoană zgârcită) (pop.) s. m. și f., g.-d. art. lui brânză-n-sticlă; pl. brânză-n-sticlă

!zgârie-brânză (pop.) (desp. -ri-e-) s. m. și f., g.-d. art. lui zgârie-brânză; pl. zgârie-brânză

brânza-iepurelui (plantă) s. f. art., g.-d. art. brânzei-iepurelui

brânză de iepure (lucru imposibil) (pop.) s. f. + prep. + s. m.

brânză-n-sticlă (persoană zgârcită) s. m. și f., g.-d. lui brânză-n-sticlă; pl. brânză-n-sticlă

zgârie-brânză (pop.) (-ri-e-) s. m. și f., g.-d. lui zgârie-brânză; pl. zgârie-brânză

zgîrie-brînză s. m. și f. invar. (sil. -ri-e-)

zgârie-brânză s. m. și f. invar. (sil. -ri-e-)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZGÂRIE-BRÂNZĂ s., adj. v. avar, calic, zgârcit.

zgîrie-brînză s., adj. AVAR. CALIC. ZGÎRCIT.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

brînză s. f. – Produs alimentar obținut prin prelucrarea laptelui. – Megl. brǫndză. Cuvînt care a dat naștere multor ipoteze și discuții, în general foarte divergente. Ne expunem părerea, înainte de a trece în revistă opiniile anterioare. Este cunoscut că brînza în general își primește numele fie de la locul unde se produce (penteleu, cf. sp. manchego, Villalón, și toate numele de brînzeturi fr.), sau de la forma pe care o capătă. În această ultimă categorie intră o serie întreagă de nume care desemnează brînza cu numele tiparului său. Astfel în sp. adobera, care înseamnă în același timp „tipar pentru brînză” și brînză, iar în rom. burduf, care se folosește, deși rar, cu sensul de „brînză păstrată în burduf”. În același mod, lat. formaticus, cu der. său romanic, de la forma „tipar”, gr. μανοῦρα „făcut cu mîna” și brînză; rus. paner „brînză”, față de lituan. paner „coș”; sp. manteca, port. manteiga, probabil din lat. mantica „sac”, etc. Același mod mai primitiv de a da formă brînzei, strecurînd-o totodată, este punerea laptelui prins într-un sac de in sau de cînepă, a cărei țesătură rară permite verificarea ambelor operații în același timp (asupra acestei faze a prelucrării brănzei, cf. detalii la Giuglea, Dacor., III, 573). Sacul, astăzi sedilă sau zăgîrnă, s-a numit probabil în trecut brandeum, cuvînt lat. care însemna „pînză de in” și care apare în Evul Mediu cu sensurile de „văl subțire pentru relicve”, „pînză” și „legătură, brîu” (Du Cange; Niermeyer 104). Rezultatul brandeabrînză pare normal, din punct de vedere fonetic și semantic. În plus, este posibil ca sensul cuvîntului să se fi deplasat din epoca latină de la recipient la conținut, dacă trebuie presupusă o legătură între brandea și brunda „solida” (Silos 59; cf. Meillet, s. v. brunda), cuvînt fără o explicație satisfăcătoare pînă în prezent, și care nu trebuie confundat cu brunda „caput cervi” (cf. Isodoro, XV, 1, 49; J. Sofer, Glotta, XVI, 36). Hasdeu, Cuv. Bătr., I, 190, considera cuvîntul ca fiind dac, după ce l-a împărțit (Col. Traian, 1874, 107), în bo-ransa, și i-a asimilat ultimul element cu rînză. Cipariu, Arhiv., 144, îl deriva de la un lat. *brancia, în timp ce Schuchardt, Z. vergl. Sprachf., XX, 24, se referea la numele orașului elvețian Brienz. Această idee, reluată în mod inexplicabil de DAR, este „imposibilă din punct de vedere istoric” (REW 1272). Cihac, II, 28, îl derivă din pol., greșind evident. Pascu, Beiträge, 8, a sugerat mai întîi o posibilă der. de la interjecția bîr, idee insolită, care a fost totuși preluată de Lahovary 318, cu circumstanța agravantă de a o fi combinat cu rînză, ca la Hasdeu, și de a considera cuvintele ca provenind din fondul lingvistic anterior fazei indo-europene. Tot Pascu, I, 191, și Arch. Rom., IX, 324, s-a gîndit apoi la un trac. *berenza, der. de la *ber „oaie”. După Densusianu, GS, 1, 67,este vorba de rădăcina iraniană *renc-, renz- „a stoarce, a strivi”, în vreme ce după Giuglea, Dacor., III, 573-81, ar trebui plecat de la un *brendia sau *brandia, care s-ar trage dintr-un indo-european *gurendh „a fermenta”; ideea aceasta a fost preluată de Pedersen, Lingua Posnaniensis, I (1949), 1-2. Cercetătorii mai recenți (Capidan, LL, III, 228; Hubschimdt, Alpenwörter, 25; Rohlfs, Differenzierung, 51) au tendința de a considera acest cuvînt ca un „Reliktwort” sau supraviețuitor al idiomurilor balcanice preromane. Der. brînzar, s. m. (persoană care prepară sau vinde brînză); brînzăreasă, s. f. (femeie care face sau vinde lapte); brînzărie, s. f. (loc în care se prepară brînza); brînzi, vb. (despre lapte, a se strica; a fermenta); brînzoaică, s. f. (plăcintă cu brînză); brînzoi, s. n. (Arg., cuțit); brînzos, adj. (care are multă brînză; care are consistența brînzei); îmbrînzi, vb. (Bucov., despre turmă, a paște); îmbrînzit, adj. (făcut, uns, amestecat cu brînză); brînzet, s. n. (cantitate sau sortiment de brînzeturi). Din rom. trebuie să provină ngr. πρέντζα (Murnu, Lehnwörter, 38), sb. brenca (Miklosich, Wander., 8), slov., pol. bryndza, pol. bredza, ceh. brindza (Miklosich, Wander., 10; Candrea, Elemente, 401; Berneker 93); țig. brinsa (Wlislocki 76), mag. brenza, brondza, săs. pränts, germ. dialectală Brinse(nkäse), țig. sp. brinza „carne fiartă” (Besses 39).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

zgârie-brânză s.m. (pop.) 1. negustoraș pârlit. 2. om zgârcit.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BRÎNZĂ subst. 1. – (Ștef; 17 B I 222); Brînz/a Nica lui (Met 271); -ea (Ard). 2. Brînzan, Ana (Băi I). 3. Brînzău (Ard). 4. Brănzei (AO XVI 351). 5. Brînzeș (Drăg). 6. Brînzilă Ion, ard. 7. Brînzătorul Dan (16 B IV 240).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

brânză, s. f. sg. (obs. peior.) secreție sedimentată a organelor genitale nespălate.

a intra ca în brânză expr. a nu întâmpina nici o rezistență.

asta-i altă brânză / căciulă / mâncare de pește / poveste expr. asta e cu totul altceva; nu are nicio legătură (cu cazul în speță)

brânză bună în burduf de câine expr. persoană al cărei comportament îi umbrește calitățile.[1]

  1. Nu este argou, ci o expresie populară românească care descrie o persoană care are calități pe care, însă, nu le folosește. — raduborza

mare brânză / rahat expr. (iron.) fleac, lucru lipsit de importanță.

săptămâna brânzei expr. (pop.) perioadă de intensă activitate erotică.

Intrare: Brânză
Brânză nume propriu
nume propriu (I3)
  • Brânză
Intrare: brânză
substantiv feminin (F35)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brânză
  • brânza
plural
  • brânzeturi
  • brânzeturile
genitiv-dativ singular
  • brânze
  • brânzei
plural
  • brânzeturi
  • brânzeturilor
vocativ singular
plural
Intrare: brânza-iepurelui
brânza-iepurelui substantiv feminin articulat
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brânza-iepurelui
plural
genitiv-dativ singular
  • brânzei-iepurelui
plural
vocativ singular
plural
Intrare: brânză-n-sticlă (s.f.)
brânză-n-sticlă2 (s.f.) substantiv feminin invariabil
substantiv feminin compus
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brânză-n-sticlă
  • brânză-n-sticlă
plural
  • brânză-n-sticlă
  • brânză-n-sticlă
genitiv-dativ singular
  • brânză-n-sticlă
  • brânză-n-sticlă
plural
  • brânză-n-sticlă
  • brânză-n-sticlă
vocativ singular
plural
Intrare: brânză-n-sticlă (s.m.)
brânză-n-sticlă1 (s.m.) substantiv masculin invariabil
substantiv masculin compus
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brânză-n-sticlă
  • brânză-n-sticlă
plural
  • brânză-n-sticlă
  • brânză-n-sticlă
genitiv-dativ singular
  • brânză-n-sticlă
  • brânză-n-sticlă
plural
  • brânză-n-sticlă
  • brânză-n-sticlă
vocativ singular
plural
Intrare: zgârie-brânză (s.f.)
zgârie-brânză2 (s.f.) substantiv feminin invariabil
  • silabație: zgâ-ri-e- info
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zgârie-brânză
  • zgârie-brânză
plural
  • zgârie-brânză
  • zgârie-brânză
genitiv-dativ singular
  • zgârie-brânză
  • zgârie-brânză
plural
  • zgârie-brânză
  • zgârie-brânză
vocativ singular
plural
Intrare: zgârie-brânză (s.m.)
zgârie-brânză1 (s.m.) substantiv masculin invariabil
  • silabație: zgâ-ri-e- info
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zgârie-brânză
  • zgârie-brânză
plural
  • zgârie-brânză
  • zgârie-brânză
genitiv-dativ singular
  • zgârie-brânză
  • zgârie-brânză
plural
  • zgârie-brânză
  • zgârie-brânză
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

brânză, brânzeturisubstantiv feminin

  • 1. (numai) singular Produs alimentar obținut prin coagularea și prelucrarea laptelui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Brânză de oaie. Brânză de capră. Brânză de burduf. DLRLC
    • format_quote Pe tavă se află o cană cu vin și un taler cu felii de pîine și cu bucăți de brînză. PAS, L. I 21. DLRLC
    • format_quote Nu se mai află pe lume asemenea brînză cum o face cuscrul Haralambie. SADOVEANU, N. F. 10. DLRLC
    • format_quote O străchinoaie de brînză cu smîntînă și mămăliguță erau gata. CREANGĂ, P. 10. DLRLC
    • 1.1. Săptămâna brânzei. DLRLC
    • 1.2. Brânză de Brăila (sau albă sau murată) = caș de oaie presat și conservat în zer sărat. DLRLC
      sinonime: telemea
    • 1.3. Brânză frământată = brânză preparată din caș de oaie dospit, stors de zer, frământat și sărat. DLRLC
    • 1.4. Brânză de vacă = lapte de vacă prins și stors de zer. DLRLC
    • chat_bubble Când e brânză, nu-i bărbânță. DLRLC
    • chat_bubble Frate, frate, dar brânza-i pe bani = în afaceri nu poate fi vorba de sentimentalism. DLRLC
    • chat_bubble Brânză bună în burduf de câine, se zice despre un om cu însușiri frumoase, care însă nu le folosește în scopuri bune. DLRLC
    • chat_bubble familiar A nu fi nicio brânză (de cineva) = a nu fi bun de nimic. DEX '09
    • chat_bubble familiar A nu face nicio brânză = a nu realiza nimic; a nu fi bun de nimic. DEX '09 DLRLC
    • chat_bubble A nu face brânză cu cineva = a nu face nici o ispravă cu cineva. DLRLC
      • format_quote Alt stăpîn în locul meu nu mai face brînză cu Harap-Alb, cît îi lumea și pămîntul. CREANGĂ, P. 230. DLRLC
    • chat_bubble Asta e altă brânză = asta e altceva. DLRLC
      • format_quote Dar de beleaua boierilor cînd scăpăm, frățiorilor? – Asta e altă brînză. PAS, L. I 268. DLRLC
    • chat_bubble popular (Ducă-se sau du-te etc.) opt cu-a brânzei sau opt (și) cu-a brânzei nouă, se zice când scapi (sau dorești să scapi) de o persoană supărătoare. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Te duci opt cu a brînzii! PANN, P. V. II 118. DLRLC
  • 2. Moldova Brânză de iepure = halva. DLRLC
    sinonime: halva
    • 2.1. figurat Lucru imposibil. DLRLC
  • 3. Sortiment de brânză, de cașcaval etc. DEX '09 DLRLC
etimologie:

zgârie-brânză, zgârie-brânzăsubstantiv masculin invariabil
zgârie-brânză, zgârie-brânzăsubstantiv feminin invariabil

  • 1. Avar, calic, cărpănos, zgârcit. DLRLC
    • format_quote Și moș Vasile era un cărpănos și-un pui de zgîrie-brînză, ca și mătușa Mărioara. CREANGĂ, A. 50. DLRLC
etimologie:
  • zgârie + brânză. DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.