boxeri s.m. pl. Piesă vestimentară (de sport) purtată de bărbăți, în formă de pantaloni scurți și largi, cu brîu elastic, care acoperă corpul de la talie pînă la genunchi. ♦ Ext. Chiloți masculini în formă de pantaloni scurți. • /<engl. Boxer [shorts].

BOXERI s.m.pl. Poreclă dată de europeni chinezilor participanți la răscoala din 1899-1901. [< fr. boxers].

BOXERI s. m. pl. poreclă dată de europeni chinezilor participanți la răscoala din 1899-1901. (< fr., engl. boxers)

Boxeri m. pl, nume dat revoluționarilor chinezi cari participară la răsboiul din 1900 în contra trupelor americano-europene.

BOXER¹, boxeri, s. m. Sportiv care practică boxul¹; pugilist. – Din fr. boxeur.

BOXER², boxeri, s. m. Câine de pază înrudit cu dogul și cu buldogul, cu pielea de pe cap cutată. – Din fr., engl. boxer.

boxer¹ sm [At: DEX² / Pl: ~i / E: fr boxeur] 1 Sportiv care practică boxul Si: pugilist. 2 (Lpl) Poreclă dată de europeni chinezilor participanți la răscoala din 1899-1901.

boxer¹ s.m. (sport) Persoană care practică boxul; pugilist. • pl. -i. /<fr. boxeur.

boxer² s.m. Rasă de cîini de pază, de origine germană, cu gambele foarte lungi, cu urechile dispuse vertical, cu pielea de pe cap cutată, cu părul scurt, de culoare arămie, aspru și strălucitor; cîine care aparține acestei rase. • pl. -i. /<fr. boxer, germ. Boxer.

boxer³ s.m. pl. Poreclă dată de europeni chinezilor participanți la răscoala din 1899-1901. • pl. -i. /<fr., engl. boxers.

BOXER, boxeri, s. m. Sportiv care practică boxul; pugilist. – Din fr. boxeur.^[1]

BOXER, boxeri, s. m. Sportiv care practică boxul. – Scris și: (după franțuzește) boxeur (pronunțat boxör).

BOXEUR s. m. v. boxer.

BOXER, boxeri, s. m. Sportiv care practică boxul. – Fr. boxeur (<engl.).

BOXER¹ s.m. Sportiv care practică boxul. [< fr. boxeur].

BOXER² s.m. Cîine de pază puternic, cu pielea de pe cap cutată și părul scurt, aspru, strălucitor. [< fr. boxer].

BOXER² s. m. câine de pază puternic, cu pielea de pe cap cutată și părul scurt, aspru. (< fr. boxer, germ. Boxer)

BOXER¹ s. m. sportiv care practică boxul¹ (1). (< fr. boxeur)

BOXER ~i m. Sportiv care practică boxul; pugilist. /<fr. boxeur

+boxeri (chiloți bărbătești) s. m. pl.

boxer² (sportiv) s. m., pl. boxeri

boxer¹ (câine de rasă) s. m., pl. boxeri

boxer¹ (sportiv) s. m., pl. boxeri

*boxer² (rasă de câini) s. m., pl. boxeri

boxer s. m., pl. boxeri

boxer

BOXER s. (SPORT) pugilist.

BOXER s. (SPORT) pugilist.

BOXÉR² (< fr., engl.) s. m. Rasă de cîini de pază, de origine germană, cu aspect puternic, dar armonios, cu talia de 56-60 cm, gambe foarte lungi și urechi purtate vertical, avînd pielea de pe cap și frunte cutată, culoare arămie, păr scurt, aspru și strălucitor.

boxer cu garda inversă expr. homosexual.