15 definiții pentru boxer (sportiv) boxeur


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

boxer1 sm [At: DEX2 / Pl: ~i / E: fr boxeur] 1 Sportiv care practică boxul Si: pugilist. 2 (Lpl) Poreclă dată de europeni chinezilor participanți la răscoala din 1899-1901.

BOXÉR1, boxeri, s. m. Sportiv care practică boxul1; pugilist. – Din fr. boxeur.

BOXÉR, boxeri, s. m. Sportiv care practică boxul; pugilist. – Din fr. boxeur.[1]

  1. Considerăm corecte și formele de feminin (boxeră / boxere), întrucât există probe feminine de box, inclusiv la nivel olimpic. — gall

BOXÉR, boxeri, s. m. Sportiv care practică boxul. – Scris și: (după franțuzește) boxeur (pronunțat boxör).

BOXÉR, boxeri, s. m. Sportiv care practică boxul. – Fr. boxeur (<engl.).

BOXÉR1 s.m. Sportiv care practică boxul. [< fr. boxeur].

BOXÉR1 s. m. sportiv care practică boxul1 (1). (< fr. boxeur)

BOXÉR ~i m. Sportiv care practică boxul; pugilist. /<fr. boxeur


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

boxér1 (sportiv) s. m., pl. boxéri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BOXÉR s. (SPORT) pugilist.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

boxer cu garda inversă expr. homosexual.

Intrare: boxer (sportiv)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boxer
  • boxerul
  • boxeru‑
plural
  • boxeri
  • boxerii
genitiv-dativ singular
  • boxer
  • boxerului
plural
  • boxeri
  • boxerilor
vocativ singular
  • boxerule
  • boxere
plural
  • boxerilor
  • pronunție: boxör
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boxeur
  • boxeurul
plural
  • boxeuri
  • boxeurii
genitiv-dativ singular
  • boxeur
  • boxeurului
plural
  • boxeuri
  • boxeurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

boxer, -ă (sportiv) boxer boxeră boxeur

etimologie: