BOX¹, (2) boxuri, s. n. 1. Sport în care doi adversari luptă între ei, pe ring, după anumite reguli, cu pumnii îmbrăcați în mănuși speciale; pugilistică, pugilism, pugilat. 2. Armă albă, alcătuită dintr-o placă de metal cu găuri pentru degete, zimțată în exterior, cu care se atacă ținând pumnul strâns. – Din fr. boxe.

box² sn [At: CONTEMPORANUL V, 204 / Pl: ~uri / E: fr boxe] 1 Sport în care doi adversari luptă între ei, pe ring, după anumite reguli, cu pumnii îmbrăcați în mănuși speciale Si: pugilistică, pugilat, pugilism. 2 Armă mică de atac, ușor adaptabilă la mână (alcătuită dintr-o bucată de metal în formă de patru inele în care se introduc cele patru degete alăturate ale mâinii).

box³ s.n. v. bax.

box¹ s.n. 1 (sport) Sport în care doi adversari luptă între ei, pe ring, aplicîndu-și lovituri după anumite reguli, cu pumnii îmbrăcați în mănuși speciale; pugilistică, pugilism. ◊ Gală de box v. gală. 2 Armă albă, constînd într-o placă de metal cu găuri pentru degete, avînd zimți pe marginea exterioară, cu care se atacă ținînd pumnul strîns. • pl. -uri. /<fr. boxe.

box² s.n. Piele de vițel prelucrată, din care se confecționează fețe de încălțăminte și diverse obiecte de marochinărie. Îi cumpără ghete de box foarte mari (CĂL.) • pl. -uri. /<engl. box[-culf].

*BOX² (pl. boxuri) sn. 1 ⛹ Sport (de origine engleză) constînd din lupta a doi adversari cu pumnii (🖼 564): brațele luase pozițiunea unui atlet de ~ (I.-GH.) ¶ 2 ⚔️ Armă alcătuită dintr’o bucată de metal, cu găuri, pe unde se introduc degetele, și cu care atacă cineva cu pumnul strîns (🖼 565) [fr. < eng.].

BOX¹ s. n. 1. Sport în care doi adversari luptă între ei, pe ring, după anumite reguli, cu pumnii îmbrăcați în mănuși speciale; pugilistică, pugilism, pugilat. 2. Armă albă, alcătuită dintr-o placă de metal cu găuri pentru degete și cu o creastă de sinuozități, cu care se atacă ținând pumnul strâns. – Din fr. boxe.

BOX¹ s. n. Luptă cu pumnii între doi sportivi, efectuată cu mănuși speciale, după anumite reguli; pugilistică.

BOX¹ s. n. 1. Luptă cu pumnii între doi sportivi, efectuată cu mănuși speciale, după anumite reguli; pugilistică. 2. Armă alcătuită dintr-o placă de metal cu găuri pentru degete cu care se atacă cu pumnul strîns. – Fr. boxe (<engl.).

BOX¹ s.n. 1. Luptă cu pumnii; pugilistică. 2. Armă albă, constînd dintr-o bucată de metal cu găuri pentru degete, cu care se atacă ținînd pumnul strîns. [Pl. -xuri. / < engl. box, cf. fr. boxe].

BOX¹ s. n. 1. disciplină sportivă în care doi adversari luptă între ei cu pumnii; pugilistică. 2. armă albă constând dintr-o bucată de metal cu găuri pentru degete, cu care se atacă ținând pumnul strâns. (< fr. boxe)

box s. n. (anglicism) Cutie (de țigări) ◊ „[...] era vorba despre amenzi aplicate în dolari unor nave străine (pe lângă prea obișnuitele peșcheșuri în natură: box-uri de «Kent», whisky etc.), sume din care doar o părticică intra în vistieria țării [...]” R.l. 10 X 91 p. 5 (din engl. box; DEX, DN3 – alte sensuri)

BOX¹ n. Gen de luptă sportivă între doi atleți care se bat cu pumnii îmbrăcați în mănuși speciale, respectând strict anumite reguli; pugilism. /<fr. boxe, engl. box

box n. 1. instrument de luptat cu pumnii la Englezi; 2. buldog.

*2) box n., pl. urĭ (fr. boxe, pugilat în Anglia, d. to box, a se pumni). Pugilat, bătaĭe cu pumniĭ. Un fel de armă metalică în care intră degetele și care servește la lovit ca cu pumnu.

box¹ (armă) s. n., pl. boxuri

box² (piele, sport) s. n.

box³ (armă) s. n., pl. boxuri

box (armă) s. n., pl. boxuri

box (piele de bovine, sport) s. n.

box s. m. – Sport în care doi adversari se luptă pe ring. Engl. box, prin intermediul fr. boxe. – Der. boxer, s. m., din fr. boxeur (uneori se scrie ca în fr.).

BOX s. (SPORT) pugilism, sportul cu mănuși, (rar) pugilat, pugilistică.

BOX s. (SPORT) pugilism, sportul cu mănuși, (rar) pugilat, pugilistică.