2 intrări

23 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BÓXER2, boxeri, s. m. Câine de pază înrudit cu dogul și cu buldogul, cu pielea de pe cap cutată. – Din fr., engl. boxer.

BOXÉR1, boxeri, s. m. Sportiv care practică boxul1; pugilist. – Din fr. boxeur.

boxer1 sm [At: DEX2 / Pl: ~i / E: fr boxeur] 1 Sportiv care practică boxul Si: pugilist. 2 (Lpl) Poreclă dată de europeni chinezilor participanți la răscoala din 1899-1901.

boxer1 s.m. (sport) Persoană care practică boxul; pugilist. • pl. -i. /<fr. boxeur.

boxer2 s.m. Rasă de cîini de pază, de origine germană, cu gambele foarte lungi, cu urechile dispuse vertical, cu pielea de pe cap cutată, cu părul scurt, de culoare arămie, aspru și strălucitor; cîine care aparține acestei rase. • pl. -i. /<fr. boxer, germ. Boxer.

boxer3 s.m. pl. Poreclă dată de europeni chinezilor participanți la răscoala din 1899-1901. • pl. -i. /<fr., engl. boxers.

BOXÉR, boxeri, s. m. Sportiv care practică boxul; pugilist. – Din fr. boxeur.[1]

  1. Considerăm corecte și formele de feminin (boxeră / boxere), întrucât există probe feminine de box, inclusiv la nivel olimpic. — gall

BOXÉR, boxeri, s. m. Sportiv care practică boxul. – Scris și: (după franțuzește) boxeur (pronunțat boxör).

BOXÉR, boxeri, s. m. Sportiv care practică boxul. – Fr. boxeur (<engl.).

BÓXER2 s.m. Câine de pază puternic, cu pielea de pe cap cutată și părul scurt, aspru, strălucitor. [< fr. boxer].

BOXÉR1 s.m. Sportiv care practică boxul. [< fr. boxeur].

BÓXER2 s. m. câine de pază puternic, cu pielea de pe cap cutată și părul scurt, aspru. (< fr. boxer, germ. Boxer)

BOXÉR1 s. m. sportiv care practică boxul1 (1). (< fr. boxeur)

BOXÉR ~i m. Sportiv care practică boxul; pugilist. /<fr. boxeur

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

boxer1 (sportiv) s. m., pl. boxeri

*boxer2 (rasă de câini) s. m., pl. boxeri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BOXÉR2 (< fr., engl.) s. m. Rasă de cîini de pază, de origine germană, cu aspect puternic, dar armonios, cu talia de 56-60 cm, gambe foarte lungi și urechi purtate vertical, avînd pielea de pe cap și frunte cutată, culoare arămie, păr scurt, aspru și strălucitor.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

boxer cu garda inversă expr. homosexual.

Intrare: boxer (câine)
boxer2 (câine) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boxer
  • boxerul
  • boxeru‑
plural
  • boxeri
  • boxerii
genitiv-dativ singular
  • boxer
  • boxerului
plural
  • boxeri
  • boxerilor
vocativ singular
plural
Intrare: boxer (sportiv)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boxer
  • boxerul
  • boxeru‑
plural
  • boxeri
  • boxerii
genitiv-dativ singular
  • boxer
  • boxerului
plural
  • boxeri
  • boxerilor
vocativ singular
  • boxerule
  • boxere
plural
  • boxerilor
  • pronunție: boxör
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boxeur
  • boxeurul
plural
  • boxeuri
  • boxeurii
genitiv-dativ singular
  • boxeur
  • boxeurului
plural
  • boxeuri
  • boxeurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

boxer, boxerisubstantiv masculin
boxe, boxeresubstantiv feminin

etimologie:

boxer, boxerisubstantiv masculin

  • 1. Câine de pază înrudit cu dogul și cu buldogul, cu pielea de pe cap cutată. DEX '09 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic