BOUREL, -EA, bourei, -ele, s. m., adj. 1. S. m. Diminutiv al lui bour (1). 2. Adj. Cu coarne ca ale bourului (1); bourean. 3. S. m. Melc (I). – Bour + suf. -el.

bourel¹ sm [At: MARIAN, Î. 178 / Pl: ~ei / E: bour + -el] 1-2 (Șhp) Bour (1) (mic).

bourel² sm [At: LB / V: boier~ / Pl: ~ei / E: bour + -el] 1 Melc. 2 (Ent) Rădașcă (Lucanus cervus). 3 (Orn) Împărățel. 4 (Pan) Instrument ce însoțește „Plugușorul” în ziua de Anul Nou, care scoate un fel de muget ca al boului Si: buhai.

bourel, -ea s.m., adj. 1 s.m. Dim. al lui bour. Vițăluși și bourei se prăbușeau (CAM.). ♦ Analog, (reg.) Melc. Rămînea cu ceasurile să se uite la bourei (AGÂR). 2 s.m. Fig. Mamelon. Sub alba haină de noapte, de la gît în jos se trădau boureii sînilor (EMIN.). 3 adj. Care are coame ca ale bourului; bourean. • sil. bo-u-. pl. -ei, -ele. /bour + -el.

BOUREL I. sm. 1 🐒 = dim. BOUR 1 ¶ 2 Trans. 🐙 Melc (prin asemănarea antenelor acestuia cu coarnele bourului) (BUD.) (PĂC.) ¶ 3 🐦 = PITULICE ¶ 4 🐙 = RĂDAȘCĂ. II. adj. 1 Cu coarne ca ale bourului: boi bourei ¶ 2 pr. anal. Țeapăn, tare: Cu țîțele bourele, Chiar ca două turturele (STAM.) sînii bourei (DEM.); ‼ sm.: de la gît în jos se trădau boureii sînilor (EMIN.).

BOUREL, -EA, bourei, -ele, s. m., adj. 1. S. m. Diminutiv al lui bour (1). 2. Adj. Cu coarne ca ale bourului (1); bourean. 3. S. m. Melc (1). – Bour + suf. -el.

BOUREL², -EA, bourei, -ele, adj. Cu coarne ascuțite ca ale bourului. Boi bourei... Înfrunte țintați, în coarne ferați. ALECSANDRI, P. P. 102. ♦ (Substantivat, m.) Sfîrc (al sînului). Sub alba haină de noapte, de la gît în jos se trădau boureii sînilor. EMINESCU, N. 63. ◊ Pronunțat: bo-u-.

BOUREL¹, bourei, s. m. Diminutiv al lui bou. 1. v. bou (1), Vițeluși, bourei se prăbușeau sub fuga boilor negri. CAMILAR, N. II 48. 2. (Regional) Melc. Bourei, bourei, Scoate coarne de vițel... POP. – Pronunțat: bo-u-.

BOUREL¹, bourei, s. m. 1. Diminutiv al lui bour (1). 2. (Reg.) Melc.

BOUREL², -EA, bourei, -ele, adj. Cu coarne ca ale bourului (1). – Din bour + suf. -el.

BOUREL ~ea (~ei, ~ele) 1) Care are coarne asemănătoare cu ale bourului; ca de bour. 2) fig. (despre sâni) Care este tare la pipăit și are o formă frumoasă. /bour + suf. ~el

bourel m. 1. bou (ca răsfățare): 12 boi bourei la coadă codalbei POP.; 2. nume dat melcului (din cauza coarnelor sale); 3. Buc. sfredeluș, numit și ochiu-boului (această păsărică nefiind mai mare decât un ochiu de bou).

bourél m., pl. eĭ. Bourean, boŭ drăgălaș. Sfredeluș, o pasăre. Melc, culbec (în jocurile copiilor).

!bourel¹ (desp. bo-u-) adj. m., pl. bourei; f. bourică, pl. bourele

bourel² (bou mic; melc) (desp. bo-u-) s. m., pl. bourei

!bourel¹ (bo-u-) adj. m., pl. bourei; f. bourea, pl. bourele

bourel² (bou mic, melc) (bo-u-) s. m., pl. bourei

bourel adj. m., s. m., pl. bourei; f. sg. bourea, pl. bourele

BOUREL s. v. gasteropod, gastropod, melc, pitulice, rădașcă, răgace.

bourel s. v. GASTEROPOD. GASTROPOD. MELC. PITULICE. RĂDAȘCĂ. RĂGACE.