7 definiții pentru bourel (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BOURÉL, -EÁ, bourei, -ele, s. m., adj. 1. S. m. Diminutiv al lui bour (1). 2. Adj. Cu coarne ca ale bourului (1); bourean. 3. S. m. Melc (I). – Bour + suf. -el.

BOURÉL, -EÁ, bourei, -ele, s. m., adj. 1. S. m. Diminutiv al lui bour (1). 2. Adj. Cu coarne ca ale bourului (1); bourean. 3. S. m. Melc (1). – Bour + suf. -el.

BOURÉL2, -EÁ, bourei, -ele, adj. Cu coarne ascuțite ca ale bourului. Boi bourei... Înfrunte țintați, în coarne ferați. ALECSANDRI, P. P. 102. ♦ (Substantivat, m.) Sfîrc (al sînului). Sub alba haină de noapte, de la gît în jos se trădau boureii sînilor. EMINESCU, N. 63. ◊ Pronunțat: bo-u-.

BOURÉL2, -EÁ, bourei, -ele, adj. Cu coarne ca ale bourului (1). – Din bour + suf. -el.

BOURÉL ~eá (~éi, ~éle) 1) Care are coarne asemănătoare cu ale bourului; ca de bour. 2) fig. (despre sâni) Care este tare la pipăit și are o formă frumoasă. /bour + suf. ~el


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!bourél1 (bo-u-) adj. m., pl. bouréi; f. boureá, pl. bouréle

bourél adj. m., s. m., pl. bouréi; f. sg. boureá, pl. bouréle

Intrare: bourel (adj.)
bourel1 (adj.) adjectiv
  • silabație: bo-u-rel info
adjectiv (A67)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bourel
  • bourelul
  • bourelu‑
  • bourea
  • boureaua
plural
  • bourei
  • boureii
  • bourele
  • bourelele
genitiv-dativ singular
  • bourel
  • bourelului
  • bourele
  • bourelei
plural
  • bourei
  • boureilor
  • bourele
  • bourelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bourel (adj.)

etimologie:

  • Bour + sufix -el.
    surse: DEX '98 DEX '09