16 definiții pentru bourel (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bourél1 sm [At: MARIAN, î. 178 / Pl: ~ei / E: bour + -el] 1-2 (Șhp) Bour (1) (mic).

bourél2 sm [At: LB / V: boier- / Pl: ~ei / E: bour + -el] 1 Melc. 2 (Ent) Rădașcă (Lucanus cervus). 3 (Orn) Împărățel. 4 (Pan) Instrument ce însoțește „Plugușorul” în ziua de Anul Nou, care scoate un fel de muget ca al boului Si: buhai.

BOURÉL, -EÁ, bourei, -ele, s. m., adj. 1. S. m. Diminutiv al lui bour (1). 2. Adj. Cu coarne ca ale bourului (1); bourean. 3. S. m. Melc (I). – Bour + suf. -el.

BOURÉL, -EÁ, bourei, -ele, s. m., adj. 1. S. m. Diminutiv al lui bour (1). 2. Adj. Cu coarne ca ale bourului (1); bourean. 3. S. m. Melc (1). – Bour + suf. -el.

BOURÉL2, -EÁ, bourei, -ele, adj. Cu coarne ascuțite ca ale bourului. Boi bourei... Înfrunte țintați, în coarne ferați. ALECSANDRI, P. P. 102. ♦ (Substantivat, m.) Sfîrc (al sînului). Sub alba haină de noapte, de la gît în jos se trădau boureii sînilor. EMINESCU, N. 63. ◊ Pronunțat: bo-u-.

BOURÉL1, bourei, s. m. Diminutiv al lui bou. 1. v. bou (1), Vițeluși, bourei se prăbușeau sub fuga boilor negri. CAMILAR, N. II 48. 2. (Regional) Melc. Bourei, bourei, Scoate coarne de vițel... POP. – Pronunțat: bo-u-.

BOURÉL2, -EÁ, bourei, -ele, adj. Cu coarne ca ale bourului (1). – Din bour + suf. -el.

BOURÉL1, bourei, s. m. 1. Diminutiv al lui bour (1). 2. (Reg.) Melc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!bourél1 (bo-u-) adj. m., pl. bouréi; f. boureá, pl. bouréle

bourél2 (bou mic, melc) (bo-u-) s. m., pl. bouréi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BOURÉL s. v. gasteropod, gastropod, melc, pitulice, rădașcă, răgace.

BOURÉL ~eá (~éi, ~éle) 1) Care are coarne asemănătoare cu ale bourului; ca de bour. 2) fig. (despre sâni) Care este tare la pipăit și are o formă frumoasă. /bour + suf. ~el

bourel m. 1. bou (ca răsfățare): 12 boi bourei la coadă codalbei POP.; 2. nume dat melcului (din cauza coarnelor sale); 3. Buc. sfredeluș, numit și ochiu-boului (această păsărică nefiind mai mare decât un ochiu de bou).

bourél m., pl. eĭ. Bourean, boŭ drăgălaș. Sfredeluș, o pasăre. Melc, culbec (în jocurile copiilor).

bourél adj. m., s. m., pl. bouréi; f. sg. boureá, pl. bouréle

bourel s. v. GASTEROPOD. GASTROPOD. MELC. PITULICE. RĂDAȘCĂ. RĂGACE.

Intrare: bourel (s.m.)
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bourel
  • bourelul
  • bourelu‑
plural
  • bourei
  • boureii
genitiv-dativ singular
  • bourel
  • bourelului
plural
  • bourei
  • boureilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)